Odată ca niciodată, trei ingineri au fondat o firmă de soft, undeva în Germania. Nu ca să culeagă merele de aur și să le ducă într-un depozit, sau într-un cont curent, la bancă, ci ca să salveze planeta. Misiunea inițială, spune basmul de prezentare, a fost să ofere companiilor instrumente software care să le permită să respecte reglementările de mediu, sociale și de guvernanță. Cum noi, în Europa, avem reglementări fără număr, fără număr, firma a tot crescut, a intrat pe bursă, s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat într-un unicorn (adică a depășit miliardul de euro).
Frumoasă poveste, dar când mănâncă jăratec? Nu are nevoie. La noi, în România, face burta mare, cum se spune, din pește. Mai precis, din banii pescarilor și acvacultorilor. Un lanț german de supermarket-uri îi obligă pe aceștia să folosească softul unicornului german, ca să poată ajunge pe rafturile colosului care a pus stăpânire pe o mare parte din piață. Iar taxa e una piperată, de mii de euro, anual. Mai mare, în cazul multor firme mici, decât profitul.

Păi, nu există concurență? Nu există alte softuri de raportare, ale altor firme, mai ieftine? Ba da, dar ”zmeul” german profită de poziția sa dominantă pentru a-și impune ”frățiorul”. Or fi interese în spate, or fi legături subterane, prin acționariat, o fi doar o relație de prietenie, nu știu să vă povestesc.
Dar, nici nu am tăcut. Am cerut autorităților de concurență din țară să investigheze dacă această situație constituie o practică comercială neloială conform și dacă impunerea unui furnizor specific de servicii IT nu cumva este o barieră la intrarea pe piață pentru alți furnizori de soluții de trasabilitate. Mai mult, fiindcă ”zmeul” invocă un regulament european când îi prigonește pe micii producători, am interpelat Comisia Europeană și am cerut să constate dacă în acest caz se încalcă Directiva privind practici comerciale neloiale în cadrul lanțului alimentar. Piscicultorii au, din acest an, obligația de a transmite autorităților și partenerilor comerciali, în format digital, datele de trasabilitate, dar în niciun caz nu au obligația de a hrăni ”unicornul”. Legislația nu limitează operatorii la un anumit soft sau la o platformă privată. Producătorii români trebuie să poată raporta datele legale prin orice mijloc tehnic care respectă standardele UE, nu doar prin cel agreat de retailer.

A trecut anul de când Ursula von der Leyen a promis că începe debirocratizarea și taie poverile administrative pentru companii, ca parte a agendei UE pentru competitivitate. Aceasta include simplificarea regulilor de raportare și reglementare. Nu am văzut nicio măsură concretă, dar iată, constatăm abuzuri, private, care se acoperă invocând birocrația comunitară.
Nu o să las povestea cu unicornul să se încheie, până nu aflăm dacă Ursula von der Leyen își va ține promisiunea, dacă în final va fi zâna cea bună sau își asumă rolul de Baba Cloanța.