In calitate de europarlamentar AUR, am depus un set crucial de amendamente la proiectul de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2028-2034, în cadrul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI) din Parlamentul European. Acest demers ferm reprezintă o continuare firească a acțiunilor mele constante dedicate apărării intereselor strategice ale României și sectorului său agricol. Designul noii arhitecturi bugetare propus de Comisia Europeană riscă să aducă deservicii majore satului românesc.

Dacă raportăm actualul Pilon I, adică bani pentru subvenții, la viitorul Pilon I, atunci România ar beneficia de aproape 3 miliarde de euro în plus. Ceea ce e oricum parțial adevărat, având în vedere că suprafața agricolă a României s-a mărit, iar acești bani s-ar împărți la mai multe exploatații. Însă, chiar și așa, ce omite Comisia Europeană să spună când vorbește de o creștere de 18% pentru agricultura românească e că au dispărut banii din Pilonul II, adică învestițiile în dezvoltarea rurală. Adică cele 7.675,40 miliarde Euro. Pentru că a dispărut, momentan cel puțin, Pilonul II. În aceste condiții, față de alocarea curentă, de aproape 21 de miliarde și jumătate de euro, România riscă să primească doar 16 miliarde și jumătate de euro, ceea ce, în loc de falsa creștere anunțată de Comisia Europeana, de 18%, ar însemna, de fapt, o scădere a bugetului pentru agricultura românească cu aproximativ 23%, la care se adaugă și rata inflației, neacoperită de niciun calcul.

Pentru a asigura o protecție extinsă și coerentă a fermierilor noștri, aceleași amendamente de fond au fost depuse în paralel și la Regulamentul privind Planurile Strategice Naționale (NRP), și la Bugetul Agriculturii pentru anul 2027, urmând să fie integrate și în viitorul Regulament pentru produsele fitosanitare.România nu își permite o luptă între fermieri: mici versus mari.

Ideea de bază pe care îmi guvernez întreaga activitate este refuzul de a accepta o polarizare distructivă în mediul rural.Fiecare tip de exploatație are propriul rol esențial în angrenajul economic. Micii fermieri mențin vii comunitățile locale, tradițiile și gospodăria țărănească, în timp ce fermele mari asigură securitatea alimentară națională, volumele pentru export și locurile de muncă fiscalizate. Nu penalizăm performanța în numele unei false echități sociale!

Principalele puncte strategice prevăzute în amendamentele depuse vizează:

• – Convergența externă totală (100%): eliminarea standardelor duble și a disparităților istorice. Este o chestiune de justiție economică ca fermierii români, care plătesc aceleași prețuri europene la inputuri (motorină, îngrășăminte, utilaje), să primească plăți pe hectar complet egale cu media Uniunii Europene.
• – Eliminarea plafonării obligatorii a plăților directe: Comisia Europeană a propus o plafonare rigidă la 100.000 de euro per exploatație. Amendamentele depuse elimină obligativitatea acestei măsuri punitive, protejând fermele mari consolidate prin credite și investiții masive. Totodată, amendamentele barează introducerea oricărui alt prag numeric similar ce ar putea apărea arbitrar în timpul negocierilor din Parlament sau în trialoguri.
• – Plata redistributivă ca alternativă eficientă: În loc de măsuri punitive care sabotează competitivitatea, amendamentele propun acordarea unei flexibilități administrative totale pentru statele membre. Astfel, sprijinirea fermelor mici și medii se poate realiza eficient prin plata redistributivă (pilon voluntar care ajută primele hectare să se dezvolte), fără a distruge sau afecta marile exploatații comerciale.
• – Recunoașterea condițiilor speciale și a presiunilor geopolitice: Regulamentul trebuie să țină cont de realitățile unice ale României. Pe de o parte, este vorba de proximitatea războiului din Ucraina, care a generat costuri logistice uriașe, inflație a inputurilor și distorsiuni severe de piață pe Flancul Estic. Pe de altă parte, se solicită tratament special și compensații pentru crize fitosanitare asimetrice, cum ar fi combaterea dăunătorilor transfrontalieri specifici (de exemplu, Tanymecus dilaticollis, care devastează culturile românești de porumb și floarea-soarelui), în contextul în care fermierii români sunt privați de instrumentele chimice accesibile în țările terțe vecine.
• – Investiții masive în infrastructura critică: Amendamentele introduc priorități clare de finanțare pentru extinderea sistemelor secundare de irigații, modernizarea și construirea de capacități regionale de stocare și procesare, pierdute prin eliminarea Pilonului II. Acestea sunt vitale pentru ca fermierii să nu mai fie obligați să vândă ieftin la recoltă, ci să păstreze valoarea adăugată în țară.

Necesitatea acestor amendamente este cu atât mai urgentă dacă privim datele financiare de context. Propunerea Comisiei Europene pentru noul Cadru Financiar Multianual aduce o lovitură dură bugetului agricol național. Din cauza unei formule matematice statice și rigide, dar și a unei reconfigurări birocratice, structura tradițională a PAC a fost alterată. Fondurile destinate dezvoltării rurale (fostul Pilon II) riscă să fie dizolvate și absorbite într-un fond regional comun (NRPP), sub pretextul simplificării. România riscă astfel o diminuare drastică sau chiar o pierdere a controlului sectorial asupra sumelor dedicate investițiilor în sate, în timp ce formula actuală plafonează creșterea anvelopei naționale la doar 105%, anulând din start impactul pozitiv al oricăror corecții financiare.

Atrag atenția că eforturile din Parlamentul European trebuie dublate la nivel executive. Eu îmi fac datoria aici, la Bruxelles, blocând experimentele ideologice și rescriind textul regulamentelor în favoarea României. Însă bătălia finală se dă în Consiliu. Este responsabilitatea directă a Guvernului României și a reprezentanților noștri ministeriali să se lupte cu aceeași determinare în negocieri pentru a obține o alocare financiară adecvată și dreaptă. Agricultura românească nu este un sector de sacrificiu, ci un pilon de securitate națională și suveranitate alimentară!