În martie 2021, Statele Unite activau un plan de redresare economică după pandemie (American Rescue Plan). Erau alocate 1900 de miliarde de dolari pentru sprijinirea IMM-urilor, finanțarea unor școli și spitale, investiții în sănătatea publică, plata ajutorului de șomaj pentru cei care și-au pierdut locurile de muncă. Nu exista un termen limită, dar fondurile au fost cheltuite până la finalul anului 2024. De asemenea, Infrastructure Investment and Jobs Act, adoptat în noiembrie 2021, aloca aproximativ 1200 de miliarde de dolari pentru investiții în infrastructură (drumuri, poduri, transport, energie, internet).
De cealaltă parte a Atlanticului, la Bruxelles era activat, tot în 2021, un plan de redresare și reziliență. Mai modest, ce-i drept (790 de miliarde de euro pentru ”reforme, digitalizare și tranziție verde”), dar cu un termen limită pentru realizarea proiectelor: 31 august 2026. În plus, Comisia a condiționat plățile de îndeplinirea unor obiective negociate cu guvernele țărilor membre -așa numitele jaloane din Planurile naționale de redresare și reziliență.
Cu un an înainte de expirarea PNRR, la nivelul întregului bloc comunitar, observăm că nici jumătate din sumele alocate nu au ajuns la destinatari.
Este evident că principalul obiectiv al acestui mecanism de finanțare, respectiv recuperarea rapidă a economiei după criza pandemică, nu a fost atins. În trei ani, economia din SUA a beneficiat de aproape 3000 de miliarde de dolari, în vreme ce statele UE abia au reușit să atragă 300 de miliarde de euro.
Unele țări au performat mai bine în slalomul printre jaloane, altele mai slab, funcție de capacitatea lor administrativă. Dar, faptul că țările toate au probleme și întârzieri în aplicarea Planurilor de redresare și reziliență ne face să ne gândim că nu statele naționale sunt de vină, ci Comisia.
Forțând guvernele să accepte obiective nerealiste, alergând după cai imposibil de prins, dar ”verzi”, că așa cere Green deal-ul, socio-populiștii care au condus și conduc Executivul de la Bruxelles au lovit tocmai economia pe care vroiau să o redreseze.
Înainte de pretinsele reforme solicitate statelor membre, n-ar trebui să se reformeze suprastructua europeană? Birocrația sufocă economia, afectează competitivitatea blocului european, întârzie redresarea și anulează reziliența. Comisia este responsabilă pentru eșecul planurilor de redresare și reziliență, care trebuie înlocuite rapid de un mecanism de finanțare funcțional, realist și eficient.
Ca model, cred onorata Comisie poate învăța multe din American Rescue Plan, iar ca europarlamentar ECR voi sprijini orice schimbare legislativă care poate accelera motoarele economiei europene.