Familiile cu copii mici trebuie să călătorească împreună în avion fără costuri suplimentare. Nu este un moft, este bun simț. Suntem în faza de mediere dintre Consiliu și Parlament pentru noul Regulament privind drepturile pasagerilor. La nivelul legislativului european am votat în favoare câtorva schimbări firești care garantează echitatea și demnitatea pasagerului la bordul aeronavelor. Toate ar trebui să treacă de medierea dintre cele două instituții, de la locurile familiilor cu copii, la bagajele de mână gratuite, dacă e să le pomenesc doar pe cele mai populare.

Dar insist pe călătoria aeriană pentru familiile cu copii, mai ales mici, pentru că actuala legislație pare făcută de oameni care nu sunt părinți. Am interpelat Comisia Europeană la începutul anului exprimându-mi îngrijorarea, alături de colegi europarlamentari de la mai multe grupuri politice, față de costurile ridicate pe care le presupune călătoria cu avionul pentru o familie, mai ales dacă avem în vedere copilași cu vârste între doi și patru ani pentru care părinții sunt obligați să cumpere un loc în avion, pentru că cei mici nu sunt independenți pentru a sta liniștiți în scaunul lor pe tot parcursul călătoriei, deci au nevoie de asistență. Am cerut Comisiei să ia măsuri pentru a restabili echitatea și a se asigura că sunt protejate drepturilor consumatorului. Și am mai cerut introducerea unor norme armonizate în toate statele membre în politica de stabilire a prețurilor și a locurilor pentru copiii cu vârste cuprinse între doi și patru ani.

Este drept că răspunsul Comisiei s-a concentrat în jurul revizuirii regulamentului privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe calea aerului. Dar a și readus în prim-plan aberațiile regulilor actuale, mult prea laxe, care dă unei companii aeriene posibilitatea să constrângă familiile cu copii mici să plătească taxe suplimentare, nejustificat de ridicate în acest caz particular, pentru a sta împreună pe parcursul călătoriei.

Ce prevăd măsurile actuale? Că o companie aeriană trebuie să-i asigure unui copil un loc aproximativ în apropierea părintelui.  De ce scriu aproximativ? Pentru că regulamentul stipulează următoarele: „dacă un copil călătorește cu un adult care îl însoțește în aceeași cabină și la aceeași clasă, copilul ar trebui așezat pe același rând, în același grup de scaune ca adultul însoțitor. În cazurile în care acest lucru nu este posibil, copilul ar trebui așezat la cel mult un rând de scaune sau culoar distanță”. Regula este generală pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 2 și 12 ani, deși nu putem compara deloc comportamentul în timpul călătoriei al unui minor aproape adolescent cu al unui copilaș care poartă încă scutece.

Sunt mamă și pot afirma cu toată responsabilitatea că niciun copil, până la vârsta de zece ani, nu stă fără asistența părintelui sau însoțitorului în timpul unei călătorii cu avionul. Acum să ne imaginăm, conform regulii, ce se întâmplă dacă un copil de șapte ani, de exemplu, este așezat la un scaun distanță, în fața sau în spatele părintelui în avion. Răspunsul este unul singur: cel mai probabil, anticipând o potențială criză sau deja exasperați, ceilalți pasageri vor fi de acord să cedeze locul de lângă copil sau de lângă părinte pentru a rezolva diplomatic o situație care tinde să devină complicată pe parcursul zborului. Este corect pentru un pasager care și-a plătit locul să îl cedeze pentru a rezolva o chestiune care ține de bunul simț și nu de buzunarul unui părinte care poate nu-și permite costuri suplimentare, dar trebuie să facă această călătorie?   

Mai am un reproș la adresa răspunsului primit de la echipa executivului european: un scaun de mașină sau cu cărucior transportate în cală nu sunt motive de taxare suplimentară sau de lamentare că o familie primește cadou astfel de servicii în banii pe care îi plătește pentru biletul unui copilaș de 2-4 ani. Este nu doar un drept, ci și o obligație pentru siguranța celor mici.