Dezvoltarea infrastructurii de transport în interiorul Uniunii Europene este esențială atât pentru creșterea economică, pentru securitate, cât și pentru consolidarea coeziunii între statele membre. Din păcate, România rămâne mult în urmă la acest capitol din cauza unei administrații ineficiente și a unui sistem birocratic care sufocă orice inițiativă.

Proiectele din rețeaua TEN-T, menite să modernizeze atât infrastructura rutieră, cât și cea feroviară, avansează extrem de greu. Multe dintre ele sunt blocate în faza de documentație sau de licitații interminabile. Dincolo de responsabilitatea guvernului român, este clar că și actuala Comisie Europeană a adoptat o atitudine pasivă, permițând ca România să continue în același ritm lent, fără o presiune reală pentru accelerarea lucrărilor.

Un alt aspect problematic este modul în care a fost concepută Rețeaua Starline pentru România. În loc să asigure conexiuni rapide și eficiente cu restul Europei, actualul traseu impune un drum mult mai lung decât ar fi necesar. De exemplu, o călătorie cu trenul de la București la Bruxelles implică nu mai puțin de trei schimbări: la Sofia, Frankfurt și Paris, ceea ce mărește distanța de la 2.100 km la 2.850 km. O soluție mult mai logică ar fi fost o legătură directă între București și Budapesta, care ar facilita conexiunile rapide spre vestul Europei.

Pentru ca România să beneficieze cu adevărat de avantajele unei rețele de transport moderne, este nevoie de o strategie clară, de decizii ferme și de o administrație capabilă să implementeze proiectele europene în ritm alert. Altfel, vom rămâne mereu pe marginea marilor inițiative europene, pierzând oportunități esențiale pentru dezvoltarea economică și integrarea reală în rețeaua de transport a Uniunii.