Mai pe surse, mai pe oficiale, se tot vântură planul unei ”Europe cu mai multe viteze”. Conceptul e periculos și jignitor pentru cetățenii europeni. Atenție, stimați politicieni, puneți în pericol, cu astfel de abordări, esența construcției comunitare. Europa nu-i bicicletă, să-i schimbi vitezele ca la ”semicursiera” pe care te plimbai în copilărie.
Aderarea la Uniunea Europeană a însemnat un efort, făcut la nivel național, dar și personal, de către un sfert dintre cetățenii UE. Valul de extindere din 2004-2007 a presupus examene severe pentru țările din centrul și estul continentului, care s-au pregătit mai bine de zece ani ca să corespundă ”normelor” europene, care au trebuit să dovedească membrilor fondatori că au aceleași ”valori”…și, cel puțin teoretic, au primit același statut în blocul comunitar.

Acum, se lansează ideea că unii ar putea s-o ia pe scurtătură, să fie admiși cu pile, pe bază de dosar, în vreme ce restul s-au străduit să învețe și au dat examen. Cum ar fi, de pildă, Ucraina.
Nu putem fi de acord cu un tratament preferențial, pe de o parte, să o spunem din capul locului. Dar, pe de altă parte, nici nu putem crede că doar de grija Ucrainei se pun la cale aceste schimbări. De fapt, miza reală e despre cine ia deciziile, despre cine va rămâne în cercul interior al puterii și cine va fi retrogradat, scos în afară.
Acceptarea unui nou membru fără ”examen” înseamnă abdicarea de la tratatele de aderare. Europa cu mai multe viteze înseamnă marginalizarea politică a unor state, favorizarea altora, înseamnă că avem cetățeni cu ranguri diferite, că avem un ”nucleu dur” și o periferie, ceea ce unii ar considera o metropolă și câteva colonii.

Bicicleta cu mai multe viteze o fi bună pentru ”Tour de France”, Uniunea Europeană, dacă e să funcționeze, trebuie să aibă o singură viteză.