Ministrul Sănătății a fost întrebat de ziariști de ce sunt aglomerate morgile și de ce nu sunt ridicate de familii sute de cadavre? Aflat într-o stațiune de pe coasta Mediteranei, acesta nu s-a deranjat să se întoarcă la birou. Secretarii de stat au ignorat cererile de a decreta stare de urgență, pentru a rechema în spitale medicii care, în luna august, își iau vacanță.
Tragedia s-a petrecut în vara anului 2003, când un val de căldură neobișnuit atunci pentru nordul Europei a făcut zeci de mii de victime în Franța, Belgia și Țările de Jos. Un studiu publicat de BMJ, în decembrie același an, arăta că în Franța au fost 14.802 decese legate de căldură, marea majoritate a victimelor fiind persoane în vârstă, care locuiau singure, în orașe.
Studiul analiza modul în care presa s-a raportat la criză și observa că efectele negative ale căldurii asupra pădurilor sau animalelor au fost subliniate mai mult decât posibilele complicații amenințătoare de viață la persoanele în vârstă. Problemele fermierilor au eclipsat pe cele ale furnizorilor de servicii medicale. Dificultăților întâmpinate de centralele electrice din cauza căldurii le-a fost acordată o atenție mai mare decât tensiunii din sistemul de sănătate, depășit în ceea ce privește capacitatea spitalelor și personalul medical.
Totuși, cum spuneam, presa a fost cea care a sesizat autoritățile, care au luat măsuri doar după ce mass-media au tras semnalul de alarmă. După ce datele au fost publicate și amploarea catastrofei umanitare înțeleasă, guvernele celor trei țări, dar și Comisia Europeană, au afirmat că lecția a fost învățată și că vor lua măsuri pentru a nu se repeta o astfel de tragedie.
Au trecut 22 de ani și iată că, la nivel european, nu s-a făcut nimic pentru evitarea unor noi pierderi de vieți omenești în verile toride care au devenit regula, iar nu excepția, pe continentul nostru.
Specialiștii au arătat care este problema: nu doar zilele sunt extrem de calde, ci și nopțile. De aceea, locuințele se transformă în capcane mortale pentru cei vulnerabili. Înainte, încălzirea pereților pe timpul zilei era compensată de răcirea în timpul nopții, dar acest ciclu nu mai funcționează, de câțiva ani, de când avem parte de nopți tropicale. Căldura extremă face victime în Europa iar vârstinicii săraci, trăind de pe o zi pe alta, fără bani suficienți pentru tratamente sau servicii medicale, mor în case fără ca nimeni să-i ajute.
Parlamentul European lucrează, într-o comisie specială, la rezolvarea crizei locuințelor. În calitate de coordonator ECR, am să mă asigur că problema adaptării locuințelor, în special pentru grupurile vulnerabile, la aceste fenomene meteo extreme va fi bine reprezentată.
De asemenea, solicit Comisiei Europene să permită investiții în dotarea locuințelor cu sisteme de aer condiționat, atât în strategia pentru combaterea sărăciei, pe care urmează să o lanseze, cât și în negocierile privind viitorul cadru financiar multiannual. Este nevoie de fonduri europene dedicate pentru acest subiect!
Poate sistemele de aer condiționat reprezentau un lux cu ani în urmă, dar azi ele au devenit o necesitate urgentă în mai multe țări ale Uniunii. Atâta timp cât se găsesc bani europeni pentru o mulțime de lucruri care nu impactează neapărat în mod direct și vizibil viața cetățenilor, cu atât mai mult ar trebui găsiți și pentru protejarea vieții cetățenilor europeni.
Consider că este o dovadă de ipocrizie să pretinzi că ești luptător cu încălzirea globală, dar să nu faci nimic pentru protejarea părinților și bunicilor noștri de efectele încălzirii globale, la tine acasă.