În calitatea mea de negociator ECR pe dosarul HOUS, după luni intense de muncă asiduă pentru a construi compromisuri semnificative pornind de la un proiect de raport de 16 pagini și o mie cinci sute de amendamente, urmează să votăm lunea viitoare, la Strasbourg, în Comisia HOUS, într-o sesiune maraton de votare de cel puțin 2 ore.

Am folosit aceste date pentru a sublinia nu doar magnitudinea interesului arătat față de această comisie specială și dosarul său, ci pentru a sublinia magnitudinea fiasco-ului!

Nu putem vorbi despre un „Fiasco imobiliar” fără a aborda sinuciderea demografică pe care o alimentează. O națiune care nu își poate găzdui tinerii este o națiune care nu are viitor.

• Costurile ridicate îi obligă pe tinerii adulți să locuiască cu părinții până la 30 de ani, așa cum se întâmplă acum în Spania și Italia. În loc să combatem declinul demografic cu noi nașteri, tocmai am adus pe lume o nouă specie: copilul „bumerang” de 30 de ani. Acest lucru duce la o întârziere a independenței și, la rândul său, la primele nașteri la o vârstă înaintată, prin urmare, la familii mai mici.
• Renovările ecologice obligatorii (așa-numita Directivă privind performanța energetică a clădirilor – rezultat al Pactului Verde) epuizează economiile de care cuplurile tinere au nevoie pentru avans. Modernizările energetice obligatorii pot costa între 30 și 100 de mii de euro pe unitate, depășind adesea economiile totale ale unei familii tinere. 70% dintre tinerii europeni (cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani) raportează că costurile locuințelor sunt principalul motiv pentru amânarea căsătoriei sau a copiilor. Cuplurile consideră copiii un „risc financiar” atunci când reședința lor principală este supusă unor modernizări costisitoare impuse de Bruxelles.
• Ocuparea ilegală (așa-numitul fenomen de ocupare ilegală a locuințelor) îi privează pe proprietari de protecție juridică și certitudine asupra proprietății lor, făcând din „închiriere” un risc, reducând, astfel, oferta.

Toate acestea, una câte una sau împreună, reprezintă bariere fundamentale în calea supraviețuirii familiei europene. Criza locuințelor este anticoncepționalul suprem al secolului XXI.

Acesta este fiasco-ul. Acum, cine sunt adevărații vinovați? Nu sunt doar forțele pieței. Comisia Europeană este una dintre ele. Elaborarea și impunerea unei legislații cu consecințe devastatoare, fără sprijin pragmatic și, de obicei, fără evaluări de impact, ne-au adus aici astăzi. Și mai este ceva ce face Comisia în ultima vreme. Ignorând Parlamentul. Am început să lucrăm în cadrul acestei comisii, cu un calendar foarte strict, pentru a propune un text care să fie examinat de comisie până la momentul lansării planului pentru locuințe. A așteptat Comisia Parlamentul? Nu. Parlamentul va vota un text care, pentru Comisie, nu va avea niciun impact în ceea ce privește acțiunile viitoare. Acesta este motivul pentru care cred că Comisia pentru Locuințe nu ar trebui să își încheie activitatea în această vară, ci ar trebui prelungită.

Cred cu tărie că noi, ca grup ECR, avem argumente solide în acest dosar pe care urmează să-l votăm săptămâna viitoare în comisie. Pentru că am reușit să ne punem amprenta pe el.

În primul rând, datorită unui amendament pe care l-am depus, cu sprijinul multor alți membri ECR HOUS, în numele Grupului ECR, am reușit să solicit un buget dedicat, alocat. Gata cu finanțarea „restantă”. Nu ne putem baza pe resturi din alte fonduri sociale. Dacă Comisia Europeană este serioasă în ceea ce privește locuințele, trebuie să înceteze să le trateze ca pe o notă de subsol în Politica de Coeziune. În timp ce negociem următorul Cadru Financiar Multianual (CFM), trebuie să fim direcți: avem nevoie de bani. Nu ne mai putem permite să ignorăm problema principală! Dacă apărarea are programul său SAFE, locuințele au nevoie de ADĂPOST în următorul CFM. Dacă împrumutăm bani pentru a ne securiza granițele, de ce să nu împrumutăm bani pentru a ne securiza casele? Aceasta este victoria noastră și trebuie să anunțăm lumea despre asta!

În al doilea rând, trebuie să oprim această minge de demolare numită Pactul Verde pentru a distruge ce mai rămâne din fortăreața noastră. În timpul mandatului precedent, lipsa evaluărilor de impact ne-a condus la acest impas. Acum, Comisia pare să acționeze în același mod. Un briefing EPRS foarte recent, privind evaluările de impact pregătite pentru următorul CFM, publicat ieri, afirmă, citez: „Calitatea limitată a evaluărilor de impact ale CFM pare să reflecte o oportunitate ratată de a oferi factorilor de decizie politică dovezi de înaltă calitate și transparente pentru unul dintre cele mai importante pachete de politici care vor fi negociate în lunile următoare”. Sfârșitul citatului. Prin urmare, avem nevoie de un omnibus privind locuințele! Textul, așa cum este în prezent, nu face un apel clar la acest lucru. Amendamentele noastre privind revizuirea întregii legislații care crește costurile pentru proprietari și chiriași nu au întrunit o majoritate. Dar lupta nu s-a încheiat încă. Trebuie să ducem această luptă în plen! „Adevăratul vinovat” aici este un zel de reglementare care ignoră realitatea economică a gospodăriei europene medii. Nu putem salva planeta lăsându-i pe locuitorii ei fără adăpost.