Ca europarlamentar, consider că încercarea Comisiei de a păcăli statele europene să semneze acordul Mercosur trebuie respinsă cu toată forța argumentelor raționale. Agricultura europeană și securitatea alimentară a blocului comunitar nu pot fi decartate, aruncate pe masă, ca niște cărți proaste, în jocul imoral de poker al combinatoricii de partid care o ține pe Ursula la butoane.
Cei care sprijină acordul prin care UE își auto-desfființează protecția tarifară vor spune: care e problema cu importurile de papaya, mango, guave, maracuja, ananas, doar nu producem astfel de fructe în Europa. Desigur, ce poate fi mai bun, pentru iaurțelul de dimineață decât o feliuță, două de mango proaspăt, adus cu avionul din Paraguay. În cocktail-urile servite la recepțiile prezidate de Comisarul pentru Mediu, de exemplu, nu trebuie să storci și puțin maracuja?

Rău nu e, dar toate acestea reprezintă un lux. Zmeura și piersicile cultivate de fremierii europeni putrezesc în grădini și livezi, dacă din rafturile supermarketului pică mango ieftin, vărsat cu vaporul. Fermierii noștri sunt scoși de pe piață, sunt împinși în sărăcie sau faliment. Știm că nu vă pasă.
Pe de altă parte, vă frământa grija de starea planetei, nu-i așa? Iar papaya nu-i Popey, să vină înot din Brazilia la Rotterdam. Parcă verzii și socio-populiștii calculau câte tone de CO2 produce un cargobot, câte un avion sau un camion frigorific… Produsele de lux n-ar trebui să fie taxate corespunzător, să plătească în plus pentru emisii? Așa cum plătește bunica mea, care stă în frig fiindcă nu își permite luxul de a deschide caloriferul, de când în prețul curentului zbârnâie eolienele.

Mango, ca mango, dar de ce să aduci de peste mări și țări porumb, orz, soia, pentru fermele de animale din Europa, de ce să cari peste ocean sute de mii de tone de carne de pasăre și ”cirezi” de vite congelate, dacă hrana europenilor se poate cumpăra de la câțiva kilometri de casele lor? Iar plătind mâncarea întorc banii către frații, părinții sau bunicii lor, rămași să muncească în fermele de la țară? Emisiile, doamnă Ursula, cât sunt emisiile? Asta ar trebui s-o întrebe Verzii pe șefa Comisiei, așa cum o întreba personajul celebrei reclame pe doctoriță: ”Halatul, cât e doamnă, halatul?”.
Nu i-am văzut, însă, preocupați de poluarea generată de Mercosur. De soarta fermierilor, știm că, oricum, nu le pasă. Evident, ipocrizia lor e maximă: în Europa nu te lasă să tai un pom putred, cu riscul de a cădea peste un copil sau o casă. În Brazilia sunt defrișate milioane de hectare de pădure virgină, ca să facă loc terenurilor pe care vor cultiva porumb pentru piața europeană.