Cinci ”Ursule von der Leyen” și-au aflat obiectul muncii, negociind în ultimii 25 de ani cel mai mare acord comercial încheiat de UE. Ce au făcut ei, conducătorii Comisiei, în timpul acesta, rămâne la Secret. Popoarele Europei au aflat ce le așteaptă abia astăzi, când li se prezintă nota de plată.
Și nu doar că procesul a fost unul total lipsit de transparență, dar iată că manevrele nu se opresc nici acum, când Parlamentul European și Consiliul trebuie să-și dea votul pentru ca acordul semnat cu președinții din Brazilia, Uruguay Paraguay și Argentina să intre în vigoare. Comisia Europeană încearcă încă un artificiu pentru a ocoli Consiliul, Parlamentul și statele membre în procesul de ratificare.
Ca europarlamentar, trebuie să spun că, în mod normal, un acord de o asemenea dimensiune și importanță ar trebui tratat unitar și ratificat cu unanimitate. Însă, pentru a nu se lovi de bariera statelor membre care se opun acordului (Franța, Polonia, Italia) Comisia îl împarte în două: o parte care se referă la comerț și alta care vizeaza acordul politic, unde UE și statele membre își împart la rândul lor competența. Dacă în Consiliu e nevoie de majoritate calificată, mai greu de obținut, ca să treacă acest acord prin Parlamentul European von der Leyen are nevoie doar de majoritate simplă și speră să o obțină de la acoliții săi: populiștii, socialiștii și eco-extremiștii Verzi, ale căror idealuri le împărtășește cu prisosință.
Din păcate, amestecarea idealurilor și a ideologiei cu economia nu poate avea decât rezultate catastrofale. Noi, cetățenii din estul Europei am suferit din această cauză. Industrializarea, de pildă, în România era necesară, evident, dar industrializarea forțată, dusă la extrem, proiectele faraonice ale dictaturii comuniste, construite fără fundament economic, doar pe baze ideologice, au sărăcit și înfometat populația, au scos oamenii în stradă într-o revoltă soldată cu mii de victime.
Vedem din nou cum dictatura majorității conjuncturale de la vârful UE amestecă temele, cum infiltrează ideologic economia, încercând să împace capra ecologistă cu varza de Bruxelles și avem datoria să avertizăm cetățenii din Vest că experimentul Verde va eșua, așa cum în 1989 a eșuat și experimentul Roșu, în Est.
E adevărat, ne trebuie piață pentru companiile europene, avem nevoie de parteneri comerciali, e necesară și benefică orice competiție. Cu o condiție: să se respecte regulile, să nu se sară calul, să nu se încalce tocmai aceste reguli, din considerente ideologice.
Dacă eco-extremiștii vor fi lăsați să-și facă jocurile de imagine, să știe oamenii ce îi așteaptă: sărăcie în zonele rurale, foame în cele urbane.
Ce argumente pot aduce în sprijinul acestor afirmații? Uniunea Europeană a devenit în ultimii ani cel mai mare importator de porumb din lume, pentru că regulile pentru fermierii europeni au devenit tot mai dure, în timp ce ușile pentru importuri s-au deschis tot mai larg.
Pe de o parte Comisia taie subvenția fermelor mari din Europa, din considerente ideologice, pe de alta pune în competiție fermierii europeni cu cei brazilieni, ca să aplice regulile economiei de piață. Cum să concureze mica fermă de 10-20 de hectare din Italia, sau Spania, de pildă, cu fermele de sute de mii de hectare din Brazilia?
Brazilie unde semințele folosite în culturi au o productivitate mai mare fiindcă sunt modificate genetic, ceea ce în Europa e interzis. În plus, dintre cele aproape 178 de substanțe active folosite în Brazilia și Argentina, 92 sunt interzise în UE. Cu alte cuvinte, 52% dintre pesticidele folosite de producătorii din Mercosur sunt interzise în UE. Fermierii europeni nu pot folosi aceste substanțe, care le-ar crește competitivitatea, fiindcă Ursula von der Leyen vrea să se laude că protejează sănătatea consumatorilor. Consumatorii, însă, vor mânca alimente din import, pline de pesticide și modificări genetice, pentru că fermierul brazilian sau uruguayan nu are astfel de interdicții. Și, folosind acordul Mercosur, îl va elimina din piață pe fermierul maghiar sau român.
Dublul standard e cu atât mai evident în cazul pesticidelor pe bază de neonicotinoide. Acestea sunt interzise în UE, dar România încă obține derogări, an de an, pe anumite suprafețe, în cantități extrem de mici, fiindcă în lipsa acestor substanțe culturile de porumb ar fi devastate de dăunători, rezistenți la orice altă substanță alternativă. Neonicotinoidele sunt folosite însă pe scară largă în regiunea Mato Grosso, din Brazilia. Unde, apropo, fermele au suprafețe mai mari chiar decât a unor state europene. Cea mai mare fermă din Brazilia are de două ori suprafața statului Luxemburg, de exemplu. În curând, România nu va mai putea primi derogare la neonicotinoide, însă Brazilia va exporta porumb ieftin, protejat cu neonicotinoide, în toată UE.
La carnea de pasăre, Brazilia are costuri mai mici cu 30-40%. Încă o industrie care va fi împinsă în faliment de acordul amintit. De asemenea, vor dispărea culturile de sfeclă, odată ce importul de zahăr din țările Mercosur va lichida fabricile europene de profil. În UE nu există nicio sămânță de sfeclă modificată genetic, în Brazilia sunt folosite șase OMG-uri în culturile pentru fabricile de zahăr.
În Parlamentul European, am cerut prin amendamente clauze în oglindă și reciprocitate în orice acord comercial, am cerut protecție pentru producătorii europeni față de tehnicile de dumping și concurența neloială. Am făcut interpelare scrisă, solicitând Comisiei să respecte modul consacrat de ratificare a acordului.
Însă, pentru a rămâne la butoane, Comisia are nevoie de votul eco-extremiștilor, care astfel ajung să o conducă.
Ca europarlamentar ECR, de Opoziție, voi vota împotriva acordului. Sper că și europarlamentarii Puterii vor asculta vocea rațiunii, mai degrabă decât directivele de partid, și vor amenda drastic acordul Mercosur, negociat în secret, ca vaccinurile, de Ursula von der Leyen.