În 30 septembrie, Comisia Europeană a prelungit interdicția de transport a oilor și caprelor, atât în interiorul României, cât și în alte state membre, până la sfârșitul acetui an. Măsura vine după ce, la începutul lunii martie, a fost depistat un focar de pestă a micilor rumegătoare într-o fermă de oi din localitatea Gepiu, Bihor. Pesta este o boală virală gravă, care nu se transmite la om, dar afectează  oile și caprele, care mor pe capete. Un crescător de animale poate pierde două treimi din efective, într-o săptămână, din cauza virusului. Prelungirea interdicției de transport a efectivelor de caprine și ovine afectează nu doar crescătorii bihoreni, ci fermierii din întreaga Românie.

Din păcate, crizele se țin lanț în mai multe țări europene. Focare de variolă la oi și capre, febră aftoasă, pestă porcină și multe altele sunt prezente pe tot teritoriul UE, afectând întreg lanțul de producție al alimentelor. Fermierii sărăcesc, prețul mâncării crește, securitatea alimentară a statelor europenme e pusă în pericol. Ați văzut în SUA cum a explodat prețul ouălelor, din cauza gripei aviare care a decimat fermele de găini? Și, mai ales, ați văzut că nu aveau de unde să cumpere, ceea ce producea blocaje pe întreg lanțul de producție din industria alimentară.

Cu un efectiv de ovine și caprine de 12 milioane de capete, România ocupă, la nivelul anului 2024, locul doi în ierarhia statelor membre ale Uniunii Europene, după Spania. O epizootie extinsă la nivelul întregii țări i-ar afecta pe toți cetățenii Europei, nu doar pe românii care trăiesc din agricultură, ci și pe francezii sau belgienii care merg la supermarket să cumpere brânză pentru senviș.

Iar Comisia Europeană n-a făcut nicio brânză în ceea ce privește prevenția unor astfel de crize. Măsurile pompieristice, cum este interdicția de export, îi afectează pe fermieri, dar nu rezolvă problema. Pentru a interzice nu e nevoie decât de hârtia pe care e scris decretul.

Sprijin financiar pentru fermierii care iau măsuri de protecție (de exemplu, își montează garduri sanitare sau investesc în sisteme de dezinfecție) nu am văzut. De asemenea, nu sunt finanțate sistemele de monitorizare pentru controlul circulației animalelor. Se mișcă lent fondurile europene de sprijin rapid pentru fermierii afectați de focare. Compensațiile pentru sacrificări și pierderi economice vin târziu, iar valoarea e mai mică decât paguba suferită. Campaniile de informare adresate crescătorilor despre semnele clinice, metode de prevenție și obligațiile legale de raportare cad în sarcina autorităților naționale, deși, repet, problema este una comunitară, iar finanțările nu i-ar ajuta doar pe români, maghiari sau spanioli, ci pe toți cetățenii europeni care au nevoie de hrană la un preț decent. Fără teama că mâine rafturile vor fi goale.

Cei care au trăit în vremea rațiilor alimentare, știu cum e să nu găsești nimc de mâncare în magazin, sau să trebuiască să cumperi de pe piața neagră ouă la preț de caviar. Nu e nevoie ca, astăzi, cetățenii să treacă printr-o criză alimentară, ca să admită socio-populiștii și verzii din Comisie că e nevoie de măsuri active pentru combaterea bolilor care afectează zootehnia europeană. La nivelul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, din Parlamentul European, am solicitat printr-un amendament crearea unui fond european pentru vaccinuri, astfel încât să fie prevenite toate bolile animalelor din ferme pentru care există soluții validate științific. Nu înțeleg lipsa de preocupare a Comisiei pentru criza din zootehnie. Există vaccinuri pentru bolile care ne amenință securitatea alimentară, sunt testate în timp, unele sunt folosite încă de pe vremea când Victor Babeș descoperea serul antirabic. Pentru un vaccin experimental, insuficient testat, Ursula von der Leyen a negociat în secret, a oferit miliarde de euro.