Comisia europeană luptă cu poluarea? Din vorbe, că taxele și certificatele verzi le plătesc cetățenii europeni. Popularii și socialiștii au folosit, demagogic, teme legate de mediu, au hărțuit antrepenorii și fermierii ca să recolteze voturi, au pedepsit consumatorii cu prețuri de nesuportat că, de, suntem în război cu codoi, cum îi spunea Elena Ceaușescu dioxidului de carbon-CO2. Dar, de făcut efectiv ceva, de pus osul la treabă, cum se zice, nu am văzut nimic în ceea ce privește transporturile, de pildă, că la Transporturi până de curând a fost comisar chiar o persoană din România. Din păcate, țara pe care o reprezint în Parlamentul European rămâne mult în urmă la acest capitol din cauza unei administrații ineficiente și a unui sistem birocratic care sufocă orice inițiativă.
Proiectele din rețeaua TEN-T, menite să modernizeze atât infrastructura rutieră, cât și cea feroviară, avansează greu, blocate în faza de documentație sau de licitații interminabile. Funcționari plătiți regește de contribuabilii tot mai săraci caută să-și justifice beneficiile exagerate inventând proceduri și chichițe birocratice care lovesc din două părți constructorii, si de la Bruxelles și de la Bruxelles. Dincolo de responsabilitatea guvernului român, este clar că și actuala Comisie Europeană a adoptat o atitudine pasivă, permițând ca România să continue în același ritm lent, fără o presiune reală pentru accelerarea lucrărilor.
Nici în cazul veto-ului austriac pe admiterea în Schengen, Comisia n-a făcut nimic concret, deși Austria încălca două dintre Tratatele de aderare. Nu am văzut o preocupare a popularilor europeni, altfel îngrijorați de încălzirea globală, că sute de mii de camioane staționează în vămi cu zilele, având motorul pornit, fie că e iarnă, de frig, fie că e vară, pentru ca șoferii să aibă aer condiționat.
Ca europarlamentar al Opoziției am fost, de asemenea, dezamăgită de indiferența socio-populiștilor care conduc Comisia, față de modul în care a fost concepută Rețeaua Starline pentru România. În loc să asigure conexiuni rapide și eficiente cu restul Europei, actualul traseu impune un drum mult mai lung decât ar fi necesar. De exemplu, o călătorie cu trenul de la București la Bruxelles implică nu mai puțin de trei schimbări: la Sofia, Frankfurt și Paris, ceea ce mărește distanța de la 2.100 km la 2.850 km. O soluție mult mai logică ar fi fost o legătură directă între București și Budapesta, care ar facilita conexiunile rapide spre vestul Europei.
Declarativ, politica de transporturi a UE vrea să reducă ponderea traficului rutier sau călătoriile cu avionul, mai poluante, convingându-i pe cetățeni să aleagă trenul și pentru deplasări mai lungi, unde durata mare a călătoriei ar fi principalul factor descurajant.
Proiectul Starline, o rețea de tip tren-metrou, care urmează a conecta 39 de orașe europene, promite că va reduce timpul de călătorie cu 30%. Cât va costa biletul, nu se spune, dar acum vedem că mersul cu TGV-ul e mai scump decât cu mașina. Și, dacă vă mai uitați odată la ruta propusă pentru București-Bruxelles, vedeți că transportul cu Starline e cu 30% mai rapid decât cel rutier, dar drumul este cu 700 de km mai lung, adică fix cu 30%.