Comisiei Europene îi lipsește obiectul muncii. A rezolvat criza energetică, a salvat planeta, împreună cu Greta, a eradicat sărăcia și a adus pacea mondială.  Are timp, de-acum, să se ocupe de gen. Ce fac comisarii când nu au ce face ne spune Strategia pentru egalitate LGBT+ 2026-203: ”Comisia va facilita schimbul de bune practici între Statele Membre pentru a sprijini dezvoltarea procedurilor de recunoaștere legală a genului bazate pe autodeterminare, care să fie lipsite de restricții de vârstă”.

Scrie negru pe alb, într-un document publicat pe site-ul oficial al CE. Nu e o speculație a ziarului britanic ”The Telegraph”, nu e nicio exagerare, ci intenția explicită a liderilor socio-populiști, susținuți de Verzii care populează Executivul de la Bruxelles.

Dacă noi, în școala primară, când învățam să scriem, întâi desenam bastonașe, apoi literele, pe urmă formam cuvintele: O-I, oi, a venit vremea ca micuții din clasa întâi să înceapă cu C-O, apoi să formeze cuvântul: CO2. Credeam asta, ținând cont de agenda eco impusă de Ursula von der Leyen și ai săi. Dar, iată că se trece direct la G-E, gen. Mâine, poimâine, la clasa pregătitoare, elevii vor începe cu S-E…

Scandalul generat de aceste bazaconii arată, odată în plus, ipocrizia eurocraților: la 16 ani e prea devreme să votezi (așa cum ar considera unii europarlamentari conservatori, printre care mă număr și eu). Dar, la șase ani poți cere schimbare de sex. Nu așa scrie când scrie ”proceduri de recunoaștere legală a genului bazate pe autodeterminare, care să fie lipsite de restricții de vârstă”?

Totuși, ca să nu se poată spune că se preocupă prea puțin de economie, Comisia oferă și explicații, arată de ce a venit cu strategia amintită de The Telegraph. ”Discriminarea duce la pierderi economice: un studiu recent al OCDE se referă la pierderile anuale de PIB în UE asociate cu discriminarea pe baze de orientare sexuală de până la 89 de milioane EUR”.

Am citit de două ori, nu e nicio greșeală: 89 de milioane de euro.

Cât ne costă excesul de birocrație al Comisiei Europene, care acționează ca o frână asupra economiei, încetinind inovația, crescând costurile, reducând atractivitatea pentru investiții și capacitatea UE de a concura cu economiile dinamice, la nivel global? Sau regulamentele complexe emise de Comisie, care impun administrațiilor naționale să mobilizeze resurse suplimentare pentru transpunere, monitorizare și raportare, în detrimentul investițiilor în proiecte concrete?

Nu a calculat OECD, dar uite că am găsit o știre, tot într-un ziar britanic. Excesul birocratic costă 142 de miliarde de euro, spune un studiu danez, citat de The Financial Times.