Ca europarlamentar, am salutat propunerea Comisiei, confirmată și de comisarul Jorgensen, de a dubla investițiile planificate în fondul de coeziune pentru locuințele accesibile.
Problema locuințelor, sau mai bine spus rezolvarea acesteia, este o prioritate a partidului politic din grupul ECR care m-a trimis în Parlamentul European. Susțin, de asemenea, recomandarea către statele membre de a putea transfera alocările întrefondurile Politicii de Coeziune pentru a aborda problema locuințelor.
Știm, însă, că excesele dăunează, iar un proverb românesc spune că mai bineleeste dușmanul binelui. De ce mă tem de utilizarea extinsă a fondurilor de coeziunepentru finanțarea unor priorități dincolo de scopul lor inițial este riscantă? Simplu: pentru că există riscul ca, tot extinzând sfera a ceea ce este finanțabil, să se piardădin vedere chiar scopul finanțărilor: acela ca tinerii să aibă acces la o locuințădecentă, acum, în momentul în care își pun bazele unei familii, nu peste zeci de ani, când ies la pensie.
Dacă se va încerca să fie rezolvate cu aceiași bani și problemele de mediu, nu doarcriza locuințelor, evident că vor fi mai puține resurse pentru scopul principal: case accesibile pentru tinerile familii.
Este lăudabil să ne asigurăm că gospodăriile cu venituri mici beneficiază de renovărieficiente din punct de vedere energetic, dar aceasta solutie ar trebui făcută într-un mod care să nu afecteze excesiv bugetul contribuabililor și să nu creeze noi presiunifinanciare asupra sectoarelor sociale deja în dificultate.
De asemenea, nu cred că Statul ar trebui să devină principalul furnizor de locuințe, deoarece acest lucru ar putea sufoca inovația și ar putea duce la ineficiență. Mai degrabă, ar trebui să încurajăm politici care promovează investițiile din sectorulprivat, crearea de locuri de muncă și creșterea economică pentru a ajuta indivizii săîși permită locuințe.
Și propunerea de a stabili un obiectiv minim de 30% din locuințe la prețuri accesibile pentru populațiile cu venituri mici în construcții noi ar putea interfera cu dinamica pieței, ceea ce poate duce la consecințe nedorite, cum ar fi deficitul de locuințe sau ineficiență în sectorului construcțiilor. Ar trebui să ne concentrăm pe asigurarea faptului că politicile creează stimulentele potrivite pentru dezvoltatori de a construi locuințe mai accesibile, menținând în același timp o piață competitivă și durabilă. Oabordare mai orientată spre piață care promovează concurența și investițiile în sectorul locuințelor, mai degrabă decât cote stricte sau ținte prea ambițioase, ar fi probabil mai eficientă pe termen lung.
De altfel, propun, în calitatea mea de raportor din partea grupului ECR în acestdosar complex al locuințelor, un model de dezvoltare policentric.
În timp ce marile orașe din Europa se confruntă cu o explozie a prețurilor la locuințe, multe comune, orașe mici sau zone fost industriale pierd populație și rămân cu casegoale, abandonate. E o contradicție care poate deveni oportunitate: să sprijinimzonele rurale să devină alternative viabile la marile aglomerări urbane!
Fondurile de coeziune ar putea interveni strategic, nu doar prin construcția directă de locuințe, ci și prin investiții complementare (drumuri modernizate, spitalefuncționale, școli bine dotate, conexiune digitală de calitate) în zonele mai puținatractive astăzi. Astfel, tinerii pot fi încurajați să se mute în zone unde locuințelesunt ieftine, costul vieții e mai scăzut, dar calitatea traiului poate fi ridicată, dacăexistă servicii de bază.