Terorismul este definit ca un ansamblu de acţiuni sau ameninţări care sunt săvârşite premeditat, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive; au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite. Dacă vi se pare că regăsiți în această definiție practici ale eco-extremiștilor, e vina dumneavoastră. Putem spune că rătăciții care distrug tablouri aruncând cu supă în operele de artă sunt teroriști? Îi putem compara cu talibanii care au demolat statuile antice din Bamyiam? Sunt activiștii care opresc camioanele cu combustibil, blocând drumurile, ostili față de comunitățile lăsate fără apă sau căldură? Acționează ei distructiv? Produc campaniile derulate de ei în online stări cu un puternic impact pshihologic, răspândind teama? Au obiective specifice, de natură politică? Nu e corect politic să vă imaginați așa ceva!
Mai bine gândiți-vă la partea financiară: se trăiește bine din activism? Cred că ong-urile de mediu nu o duc rău, la donațiile celor speriați de dioxidul de carbon adăugându-se subvențiile unor guverne naționale sau ale unor organizații internaționale ”generoase”.
Dar, așa cum în afacerile marilor corporații este bună diversificarea, și în activism e necesară extinderea domeniului de activitate. De la climă, de exemplu, Greta Thunberg a trecut la geopolitică, a încercat să spargă blocada navală impusă pentru a-i împiedica pe teroriștii Hamas să primească arme din afară. Eco-activiștii au susținut că vor să-i ajute pe locuitorii din Gaza. Cum ar fi putut prelungirea luptelor să-i ajute pe civili nu știm, dar cert este că Greta n-a făcut decât scandal.
De reușit, a reușit Trump. Îl știți? Omul la care se uita urât Greta, la sediul ONU. Diplomația și forța președintelui american, determinarea cu care a urmărit acest obiectiv, au adus pacea de care se bucură acum locuitorii din Gaza.
Admiratorii Gretei de la Bruxelles au fost spectatori, au privit summit-ul din Sharm El-Sheik la televizorul de acasă. E drept că nici Comisia Europeană, nici Înaltul său Reprezentant pentru Afaceri Externe nu s-au implicat prea mult în rezolvarea crizei din Orientul Apropiat. De, oameni ocupați cu salvarea planetei (și a propriilor scaune, care se cam clatină…dar asta rămâne între noi). Ca europarlamentar, pe mine mă doare când observ că Europa contează tot mai puțin, la nivelul politicii globale. Pe dumneavoastră?