Întrebare pentru cei care apără hoții, nu vardiștii

În calitatea mea de membru al comisiei EMPL am susținut propunerea făcută de două grupuri politice pentru a adopta actul legislativ care să declare politiștii, personalul militar și vameșii meserii cu grad ridicat de risc.
În cazul militarilor, nu e nevoie de explicații. S-au ridicat unele obiecții, însă, în ceea ce privește polițiștii. Din goana mașinii cu șofer, din siguranța vilei cu paznic la barieră, poate unii europarlamentari nu văd riscul la care se expun zilnic, pentru a-i apăra, oamenii legii.
În stradă, lucrurile se văd altfel. La metrou, în Bruxelles, o capitală europeană, membrii a două bande criminale s-au confruntat luna trecută cu kalașnikov-ul în mână. Linia frontului trece prin cartierul nostru, prin blocul în care stăm. Blindajul care ne protejează de glonțul infractorilor e pieptul polițistului aflat în bătaia puștii.
Dar polițistul nu trebuie să se apere doar de gloanțele sau de șișul bandiților, ci și de acuzațiile populiștilor care au înțelegere pentru infractori și cer mai multă blândețe în procedurile polițienești. Cu experiența de avocat penalist și cu autoritatea profesorului universitar de drept le spun că greșesc. Nu poți lupta cu mănuși de mătase împotriva criminalității. Prevenția e deosebit de importantă în stoparea fenomenului infracțional. Nu poți preveni crimele așteptându-le, ci doar acționând. Nu poți face prevenție cât timp nu dotezi forțele de ordine, nu investești în resursa umană și nu respecți polițistul.
Îi felicit pe cei care au avut inițiativa adoptării unui act legislativ care să acorde categoriilor profesionale amintite respectul și importanța meritate. Iar pe cei care spun că munca de polițist nu e una de risc, îi întreb simplu: dacă fiul sau fiica dvs s-ar face polițist, ați dormi liniștit în noaptea în care sunt de serviciu?