Maria Radu este unul dintre numele pe care le-am citit, este una dintre persoanele pe care le-am evocat, pe Esplanada Solidarność 1980, una dintre cele șase milioane de victime ale dictaturii care s-a sfârșit odată cu victoria Solidarității. Esplanada din fața clădirii Parlamentului European, locul unde mulți cetățeni, jurnaliști și politicieni se strâng pentru proteste, declarații de presă sau evenimente publice, poartă numele Mișcării Solidarność din Polonia, fondată în 1980 la Gdańsk. Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea”, condus de Lech Wałęsa, a impus guvernului din Polonia organizarea de alegeri libere, în 1989, declanșând valul revoluționar care a măturat dictaturile din Estul Europei și a dus în cele din urmă la prăbușirea regimului sovietic și destrămarea URSS.
Am participat, pe Esplanada Solidarność 1980, la ceremonia de comemorare a victimelor deportărilor efectuate de regimul sovietic în Siberia și Asia Centrală. Am citit, cu emoție și recunoștință, numele câtorva dintre acești eroi, printre care numeroși români din Basarabia și Nordul Bucovinei.
Nu trebuie să uităm lecțiile istoriei, tragediile petrecute în perioada când autoritățile sovietice au organizat deportări în masă ale diferitelor grupuri etnice, sociale și politice din Rusia și țările ocupate, ca parte a politicii de „curățare socială” și consolidare a dictaturii comuniste. Țărani suspectați că s-ar opune colectivizării, intelectuali, clerici, cetățeni aparținând minorităților etnice au fost ridicați din case, în puterea nopții și aruncați în trenuri ale groazei care i-au dus în Extremul Orient, Kazahstan sau Siberia. Deportările se făceau în condiții extrem de dure, mulți dintre cei strămutați murind pe drum sau în lagărele de la destinație, din cauza foametei, bolilor și epuizării. Se estimează că 6 milioane de persoane au fost deportate, în total, între 1920 și 1952 în Siberia și Asia Centrală.
După ocuparea de către URSS în 1940 și reocuparea în 1944, regimul stalinist a aplicat aceleași politici de represiune și în Republica Moldova. În Operațiunea „Iunie 1941” aproximativ 30.000 de oameni (chiaburi, intelectuali, preoți) au fost duși în Siberia și Kazahstan. În iulie 1949, în Operațiunea „Iug” – „Sud”, aproape 35.000 de persoane au fost deportate din motive sociale (chiaburi, opozanți ai colectivizării), iar în aprilie 1951 (Operațiunea „Sever” – „Nord”) a fost dirijată împotriva credincioșilor neoprotestanți.
Deportările staliniste au fost o formă de teroare de stat și represiune politică și socială, cu scopul de a distruge orice opoziție, au marcat profund societatea și au lăsat traume adânci în rândul comunităților. Familiile au fost separate, o parte importantă a elitei intelectuale și spirituale a fost distrusă, deportații au trăit în lagăre și colonii speciale, în condiții inumane.
Păstrarea vie a memoriei lor este obligatorie pentru încurajarea unei culturi bazate pe respectul rădăcinilor nostre, a sacrificiului celor ce ne-au precedat, și pe solidaritate. Astăzi, aceste tragedii sunt recunoscute oficial și comemorate ca parte a istoriei suferințelor colective sub regimul comunist. Nu trebuie să uităm, ca istoria să nu se mai repete.
Maria Radu, Mihail Ciurilov, Ingas Kunigonis, nu vă vom uita și vom apăra în fiecare moment democrația pe care am câștigat-o și prin jertfa voastră!
Dumnezeu să vă odihnească sufletele în lumină!