Până acum, cel puțin la nivelul aparențelor, controlul democratic funcționa în UE. Parlamentul, reprezentantul cetățenilor, controla Comisia, care la rândul ei controla modul în care statele respectă regulile înscrise în tratate și directive, verifica modul în care sunt folosiți banii europeni.
Prin noul buget (cadrul financiar care va acoperi anii 2028-2034) Comisia încearcă să dea o lovitură. Nu de stat, ci de superstat, fiindcă încearcă să ia toată puterea, să anuleze de facto separația puterilor în Uniune, înlocuind sistemul democratic cu unul tehno-plutocratic. Dacă plutocrații ar fi persoanele cu foarte mulți bani care acaparează puterea politică și deciziile publice, pluto-tehnocrații sunt funcționarii care împart (sau nu) banii europeni.
O mână de oameni vor să aibă controlul absolut, să țină statele la respect și să poată penaliza votul democratic al oamenilor. Cine dă banul, comandă muzica, se spune în popor. Dar, nu vorbim de o petrecere, ci de funcționarea instituțiilor europene și de democrație! Banii europeni sunt banii munciți de cetățenii europeni, sunt adunați din taxe și impozite, nu i-au făcut funcționarii Comisiei din afaceri personale, nu i-a adus Ursula von der Leyen de la ferma sa de ponei.
Nu putem accepta ca o mână de oameni să stabilească, în spatele ușilor închise din Palatul Berlaymont, la cine și pentru ce ajung fondurile europene, așa cum s-a întâmplat cu banii din PNRR.
Am văzut în filmele de război ale lui Sergiu Nicolaescu, lozinca”Totul pentru front, totul pentru victorie”. Azi, în războiul pe care îl duce cu economia, cu competitivitatea, cu industria sau agricultura europeană, cu bunăstarea cetățenilor europeni, Comisia are un fix: ”Totul pentru Mediu. Totul pentru Green Deal”.
Planurile de redresare și reziliență, pe calapodul cărora e croit noul Cadru Financiar au avut multe probleme, Curtea Europeană de Conturi a identificat multe erori, în ceea ce privește evaluarea performanțelor. În teorie, profesorul trebuia să fie impartial, în practică a fost mai exigent cu unii elevi, a închis ochii la greșelile altora. Jaloanele au fost folosite pe post de bețe băgate în roate, pentru unele țări, pentru altele pe post de bețișoare de Marroco, să-și poată încasa miliardele în joacă.
Cam așa vor să foloseasca Cadrul Financiar 2028-2034, vor să transforme bugetul într-un mecanism de control politic, pe model PNRR. De unde, până acum erau capitole bugetare separate, bugete dedicate pentru agricultură, pescuit, coeziune etc, în noul CFMM sunt aruncate la grămadă, într-un sac comun, de unde va scoate și va împărți Comisia banii, excluzând practic Parlamentul și Consiliul de la decizie. Degeaba noi, în Parlament, stabilim alocări. Dacă funcționarii Comisiei decid că nu a fost îndeplinit un Jalon, țara respectivă nu primește banii.
Acest al doilea mecanism de cenzură se adaugă condiționalităților ”rule of law”, introduse din 2021. Deci, tehno-plutocrații pot bloca fondurile europene apreciind fie că nu ți-ai îndeplint jalonul, fie că nu votezi ”cum trebuie”. De exemplu, dacă cetățenii se opun căsătoriilor ga – e penalizat statul, căruia i se blochează accesul la fondurile de coeziune.
Bugetul a fost făcut varză, amestecând capitole bugetare separate până acum, ca să nu se observe că e mai mic decât în exercițiul financiar precedent, deși taxele au crescut. De asemenea, ca să poată fi ținute mai din scurt statele membre.
Dacă planul Ursulei von der Leyen reușește, dacă trece bugetul în formula propusă de Comisie, plățile directe pentru agricultură, băgate la comun, pot fi tăiate de Bruxelles dacă nu atingi jaloane de mediu, sau dacă, așa cum spuneam, votezi ”greșit”. Statul nu mai primește fonduri, dar e obligat să facă plățile, ceea ce, în cazul în care agricultura are o pondere mare în PIB, îl duce la faliment.
Ca europarlametar ECR resping aceste modificări și voi acționa în apărarea democrației, a votului cetățenilor europeni.