Pe scena internațională schimbările se petrec cu o viteză amețitoare. Industria, economia, geopolitica se schimbă sub ochii noștri. Din păcate, mai-marii UE nu au ochi să vadă, nu au deschiderea mentală necesară pentru a înțelege și acționa eficient în noile contexte, regional și global.
Să privim, de pildă, procesul de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană. Tehnicalitățile pe care Comisia ține să le bifeze, pas cu pas, vorba prietenului Ursulei von der Leyen, Klaus Iohannis, împing aderarea spre anul 2030, în cel mai fericit caz. Viteza trenului cu abur, într-o lume care se mișcă, putem zice, cu viteza luminii, dacă ne gândim la domeniul digital, sau măcar 3 Mach, viteza avioanelor supersonice, dacă ne referim la politică. Pentru Uniune, nu este doar contraproductivă această lentoare, este un dezastru strategic, o vulnerabilitate majoră de securitate.
Ceea ce se întâmplă acum în flancul estic justifică accelerarea procesului de aderare a Moldovei, luarea deciziei din mâinile birocraților și mutarea în zona politică. Se impune, deci, o decizie strategică, pentru stabilitatea și apărarea blocului comunitar, pentru reducerea influenței ruse și pentru credibilitatea UE ca actor geopolitic, care își cunoaște interesele și este capabil să le apere.
Aderarea Moldovei reduce riscul de instabilitate la granița României, adică la granița UE, și anulează șansele Rusiei de a destabiliza regiunea. Astfel, UE își securizează cea mai vulnerabilă frontieră și taie accesul Kremlinului într-o zonă-cheie. O Moldovă integrată rapid în UE reprezintă un mesaj politic puternic către Moscova și o demonstrație a faptului că UE a devenit un actor geopolitic important, care poate lua decizii politice rapide, în momente critice.
Vai, dar să ne gândim la costuri, vor spune cei care fac, conștient sau nu, jocurile Rusiei. Hai, să ne gândim! Costurile integrării sunt de două feluri: financiare și culturale. Despre cele financiare e o rușine să vorbim. În condițiile în care zboară sute de miliarde pentru înarmare, câteva firmituri ar rezolva problemele Moldovei, un stat mic, cu 2,5 milioane de locuitori, dintre care peste 800 de mii sunt deja cetățeni UE, cu pașaport românesc.
Moldova este singurul stat candidat la aderare în care limba oficială, româna, este cea a unei țări membre, are o populație majoritar pro-europeană, și mulți cetățeni care lucrează în țările UE. O integrare cu costuri culturale minime, deci. Te și întrebi de ce a fost deschisă larg ușa pentru imigranți din zone culturale dificil de integrat, dar se ridică un zid de hârtie care îi separă pe europenii din dreapta Prutului de cei din stânga, așa cum a făcut-o, Stalin, la vremea lui?
Astăzi, Comisia ne anunță că negocierile de aderare sunt tehnice și complexe, iar Ursula von der Leyen subliniază că Uniunea Europeană va rămâne exigentă cu fiecare dintre țările candidate. Durează mult procesul de aderare fiindcă fiecare capitol din negocieri implică analize, rapoarte, evaluări, verificări pe teren, angajamente financiare.
Da, știm. Știm cum își apără birocrații obiectul muncii, cât de stufoasă e birocrația de la Bruxelles, cât de greu atârnă aceasta în spatele companiilor europene, cât de tare frânează dezvoltarea economică și inovația pe continent. Să nu o lăsăm să pună în pericol securitatea!
Toate aceste analize, rapoarte și verificări se pot face și după intrarea Moldovei în UE, pe un mecanism asemănător cu MCV-ul pe care îl cunoaștem atât de bine. Ca europarlamentar, susțin că procesul de aderare a Moldovei trebuie accelerat, prin decizie politică, nu funcționărească, iar Chișinăul trebuie să devină rapid o capitală europeană. Poate chiar în cursul anului viitor. Iar finalizarea capitolelor tehnice s-ar putea întinde cel mult până în 2028. Ca român, m-aș bucura să fim din nou împreună, la 110 ani de la 1 Decembrie 1918.