Milioane de femei din țările Uniunii Europene se confruntă cu ceea ce se numește „sărăcie menstruală”: costul produselor de igienă pe care trebuie să îl suporte lună de lună reprezintă o povară semnificativă, iar în lipsa accesului, unele pot fi obligate să reutilizeze produse de unică folosință sau chiar să renunţe să meargă la şcoală, la serviciu sau să participe la activități sociale.
”Sănătatea menstruală” este un drept fundamental, trebuie considerată o necesitate de bază, nu un „lux” pe care doar anumite categorii sociale să și-l permită. Subvenționarea produselor de igienă menstruală reprezintă o măsură de sănătate publică, asigură egalitatea de gen și previne excluziunea socială. De aceea, ca europarlamentar, susțin fără rezerve ca în strategia de combatere a sărăciei propusă de PE să fie incluse măsuri care să asigure accesul gratuit la produsele menstruale.

Nu pot fi însă de acord cu formularea amendamentului care se referă la sărăcia menstruală:
”Lipsa accesului adecvat la produse și facilități de igienă menstruală afectează aproximativ 10% din populația menstruantă și afectează disproporționat grupurile marginalizate și vulnerabile, limitând participarea la viața socială, educațională și profesională”.
Alo, dragi colegi sexo-marxiști și wokiști, pentru ce ”populație menstruantă” luăm aceste măsuri? Pentru femeile care au nevoie de produse de igienă adecvate, atunci când se află la vârsta reproductivă. Ca femeie, mi se pare jignitor să fiu considerată ”populație menstruantă”.
Iar ca ridicolul acestei fandoseli corecte politic să fie mai limpede, o întreb pe dna președintă a Comisiei Europene dacă nu cumva populația menstruantă din ferma sa de ponei n-are la rândul ei nevoie de absorbante? Sigur, dânsa și le permite, ca proprietar de hacienda în mijlocul Europei. Dar ce ne facem cu populația menstruantă aflată în grija primăriilor, în grădinile zoologice? Are idee cât costă absorbantul pentru Mary, simpatica elefantă de la Zoo Berlin?