Am plecat într-o delegație oficială în Brazilia având în minte un film văzut în adolescență: ”Brazil”. În ciuda titlului său, filmul nu este despre țara respectivă și nu se petrece acolo, ci poartă acest nume datorită unui cântec care susține coloana sonoră- „Aquarela do Brasil”- cunoscut sub numele de „Brazil” de către publicul britanic.
Pelicula, un science fiction care satirizează tehnocrația, birocrația, cenzura și capitalismul de stat, amintește de romanul lui George Orwell „O mie nouă sute optzeci și patru” , spun criticii.
Mie, toate acestea îmi amintesc de modul în care Ursula von der Leyen încearcă să impună un acord comercial între țările Americii de Sud și Uniunea Europeană. Așa numitul acord Mercosur.
Tehnocraților de la Bruxelles le sună bine formula birocratică: ”vor crește schimburile comerciale”. Gândesc în cifre și anunță procente, dau asigurări, construiesc majorități prin troc politic, încearcă să cenzureze opiniile contrare.
Ei nu văd că înainte de cifre sunt oamenii care vor fi afectați de măsurile decise în spatele ușilor închise, sau prin schimb de sms-uri pe telefoane secretizate, așa ca în pandemie. Nu recunosc că s-au angajat într-un joc de sumă nulă, în care unii vor câștiga, iar alții vor pierde. Iar acei ”alții” nu sunt cifre, numere abstracte, sunt bunicii, părinții sau frații noștri care trăiesc în mediul rural, care lucrează în agricultură și care ne pun pe masă pâinea cea de toate zilele.
Ridicând barierele tarifare, dărâmând zidul de protecție al fermierilor europeni, Comisia dă liber unei invazii de la distanță: rafturile supermarketurilor, chioșcurile din colțul străzii sau tarabele din piețe vor fi ocupate de produse din America de Sud.
La început mai ieftine, fiindcă fermierii de peste Ocean nu au de respectat zeci de regulamente de mediu; pentru că folosesc semințe modificate genetic sau pesticide mai puternice, dar și mai periculoase; pentru că exploatațiile lor agricole se întind pe zeci sau sute de mii de hectare. De cele mai multe ori obținute prin defrișarea pădurilor virgine, de grija cărora, altfel, comisarii eco-extremiști și socio-populiști se dau peste cap. O altă ipocrizie, ca și grija pentru reducerea amprentei de carbon…de asta nu mai ții seama când încurajezi foiala frigiderelor cu carne argentiniană peste Atlantic?
Și dacă doar prețul, doar cifrele contează, să spunem că la început alimentele din import vor fi mai ieftine. Dar, după ce fermierii europeni vor fi duși în faliment, după ce fermele din țările noastre vor fi închise, lichidate de importuri, nu cumva prețurile vor fi dictate de cei aflați la celălalt capăt al lanțului de aprovizionare? Să distrugi e simplu, să reconstruiești va fi mai greu și mai scump. De aceea, ca europarlamentar ECR, mă opun acordului Mercosur și sper ca o majoritate de blocaj să oprească tentativa Comisiei de a distruge agricultura europeană.