Zilele acestea, Comisia Europeană se pregătește să își anihileze una dintre cele mai vechi, mai importante și mai puternice – financiar și strategic – politici UE: Politica Agricolă Comună (PAC). În timp ce cu o mână ar dizolva bugetul dedicat exclusiv Agriculturii europene, cu o altă ar șterge și caracterul Comun al acestei Politici.

Ca măsură “salvatoare” la crizele suprapuse care au sugrumat sectorul agricol din România, Comisia propune statelor membre să mărească ajutorul de stat cu până la 200%. Cu alte cuvinte, la cheltuieli provocate de probleme europene (războiul din Ucraina, criza energetică, pandemia, seceta, calamitățile naturale și Pactul Verde), plătim cu bani naționali.

Acest lucru nu doar că va mări discrepanțele competitive dintre fermierii români și omologii lor din Vest, ai noștri primind oricum subvenții mai mici, ci va adânci competiția neloială pe așa-zisa piață unică europeană. Din cele 18 miliarde de euro cheltuite în agricultură, sub formă de ajutoare de stat, între 2021 și 2024, fermierii olandezi și-au dublat banii alocați pentru subvenție din partea Bruxelles-ului, în timp ce fermierii români nu au prea văzut niciun cent. Cu alte cuvinte, cine va avea bani, va mânca bine și din țara lui, cine nu, va mânca prost și din țări străine, uneori chiar din afara Uniunii.

Ca membru în Comisia pentru Agricultură am depus amendamente pentru a nu permite renaționalizarea agriculturii europene. Agricultura trebuie să rămână o Politică Comună europeană, iar banii pentru crizele care lovesc sectorul trebuie păstrați în Rezerva specială de Criză. Fermierii români sunt apărați de vocea AUR în Parlamentul European!