Ideea că poți afirma lucruri diferite folosind aceleași date sau, mai elegant spus, că poți demonstra orice folosind statistica, inclusiv adevărul, apare adesea atribuită unor personalități precum Winston Churchill sau Mark Twain. Se pare că fraza ironică ar fi fost, totuși, rostită pentru prima oară de premierul britanic Benjamin Disraeli, care a spus că există „lies, damned lies, and statistics” (minciuni, minciuni sfruntate și statistici).
Câtă încredere să avem, atunci, în statisticile oficiale? Depinde cine le colectează, cum le colectează și cum sunt folosite aceste date.
Sunt comparate mere cu mere sau cu elicoptere? 50% se referă la jumătatea plină sau la cea goală a paharului? Ce reguli urmează cei care culeg datele, ce vor să demonstreze cei care le publică, ce politici susțin cei care folosesc acele date?
Statele europene au reguli diferite în statistica privind populația și locuințele, plecând chiar de la definiția termenului ”populație”. Armonizarea seturilor de date nu este un obiect pur teoretic, de interes pentru statisticieni. Statisticile europene privind populația și locuințele stau la baza politicilor UE, cum sunt politica de coeziune și tranzițiile verde și digitală. De asemenea, sunt esențiale în scopuri politico-administrative, stabilind câte locuri revin fiecărei țări în Parlamentul European sau care este numărul de voturi necesar pentru a obține majoritatea calificată în Consiliu.
Nu e de mirare că procesul de armonizare a durat mult: a fost nevoie de șase ani de la inițierea legislativă și de trei ani de negocieri interinstituționale pentru ca Parlamentul, Comisia și Consiliul European să ajungă la un acord pentru un nou Regulament privind statisticile europene.
Grupul ECR a salutat încheierea acestor negocierilor lungi și complexe. Cu toate acestea, compromisul final implică aspecte controversate pentru mai multe delegații ECR, motiv pentru care a recomandat parlamentarilor din acest grup să voteze împotriva variantei revizuite.
Până acum, datele erau separate pe sexe (masculin, feminin), noua versiune vorbește de o defalcare a datelor pe genuri. Referința la țări în care recunoașterea celui de-al treilea gen (neutru) este deja posibilă, deschide deja calea pentru trimiteri ulterioare la această problemă la nivelul UE. În plus, regulamentul revizuit obligă statele membre să colecteze date în legătură cu Directiva privind performanța energetică a clădirilor, care a fost puternic criticată de ECR în mandatul precedent.
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni consideră că Directiva privind performanța energetică a clădirilor impune obiective prea ambițioase de renovare, care pun presiune financiară mare pe gospodării, mai ales în țările unde veniturile sunt mai mici și clădirile sunt vechi, așa cum e cazul în Europa Centrală și de Est.
Renovarea obligatorie ar putea duce la creșterea chiriilor și prețurilor locuințelor, iar familiile vulnerabile ar putea fi forțate să-și abandoneze casele din cauza costurilor. De asemenea, impunerea rapidă a unor noi standarde pune presiune pe micii constructori și pe firmele de renovare, iar lipsa forței de muncă calificate și a materiilor prime duce la întârzieri și costuri suplimentare. Ca europarlamentar ECR cred că statele membre ar trebui să aibă mai multă libertate să decidă cum și când să își îmbunătățească parcul de clădiri, adaptat la contextul local, directiva fiind prea intruzivă și impunând politici care nu sunt potrivite pentru fiecare țară în parte.
În concluzie, deși consider că e necesară uniformizarea datelor la nivel european, văzând cum se încearcă folosirea noului Regulament privind statisticile pentru promovarea unei agende politice progresisto-verzui, voi vota împotriva acestuia, în Parlamentul European.