În anii ’80, România avea 12 mari combinate de îngrășăminte (Azomureș, Turnu Măgurele, Slobozia, Bacău, Piatra Neamț, Craiova etc.). În prezent, doar două mai funcționează relativ constant. Dispariția industriei de îngrășăminte a adus dependența de importuri și costuri mai mari, influențate de prețul gazelor la nivel global și de crizele externe.
Astăzi, când trecem prin două crize suprapuse, războiul din Ucraina și cel din Golf, Comisia a anunțat reducerea taxelor vamale pentru importurile de uree și amoniac. Măsura este necesară, pentru că prețul fertilizanților, unul dintre cele mai importante costuri din agricultură, este suportat de către consumatori. Cetățenii plătesc, din buzunar, aceste taxe, atunci când cumpără alimente.
Reducerea tarifelor poate scădea presiunea pe costuri, cu o condiție: să nu profite de ea intermediarii și marile conglomerate industriale, menținând prețul și crescându-și profitul. Să nu se îngrașe speculanții din intermedierea afacerilor cu îngrășăminte, în timp ce flămânzesc cetățenii și se prăbușesc fermele.
Ca membru ECR/AUR în Comisia de Agricultură a Parlamentului European, voi monitoriza îndeaproape gestionarea cotelor tarifare propuse de Comisie, astfel încât reducerea taxării să se vadă în coșul de cumpărături, nu în conturile bancare ale comercianților.
Salut măsura reducerii de taxe, luată de Comisie, dar totodată trebuie să menționez că acesta înseamnă o recunoaștere a eșecului politicilor de mediu din blocul comunitar. ”Green Deal”-ul care a sufocat industria petrochimică ne-a făcut dependenți de importuri și a pus în pericol securitatea alimentară!
Fermierii noștri nu se luptă doar cu prețul gazului sau cu instabilitatea geopolitică din Ucraina și Orientul Mijlociu. Se luptă, în primul rând, cu un model european care impune constrângeri verzi stricte, fără a oferi alternative viabile economic.
Am cerut doamnei Ursula von der Leyen, de urgență, prezentarea unor studii de impact privind impactul prețului inputurilor asupra rentabilității fermelor mici și mijlocii, deja vulnerabilizate de politicile „Green Deal”. Iar la nivelul Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European începe un dialog dur cu Comisia Europeană referitor la impactul situației din Orientul Mijlociu pentru sectorul îngrășămintelor.
În viziunea ECR, soluția pe termen lung ține reindustrializarea Europei. O producție integrată, de la extracția gazelor, în Marea Neagră, trecând prin combinatele de producție a îngrășămintelor la fermele care pun pe masa cetățenilor pâinea cea de toate zilele.