”Explozia”, un film realizat în 1972, cu Gheorghe Dinică în rolul lui ”Gică Salamandră”, pompierul care intervine pe un vas în flăcări ce amenința să arunce în aer Galațiul, pleacă de la un fapt real. Cu doi ani înainte, în timp ce era încărcată cu azotat de amoniu, pe o navă de 4000 de tone izbucnise un incendiu. Dacă intervenția nu ar fi fost rapidă, iar flăcările s-ar fi extins din sala mașinilor în cală, deflagrația ar fi distrus portul, șantierul naval, cartiere întregi.
Drama de la Mihăilești, unde a sărit în aer un camion care transporta azotat de amoniu, tragedia din Beirut, unde și-au pierdut viața sute de oameni după explozia unui depozit în care erau stocate 2000 de tone de azotat ne fac să ne gândim la fertilizanții atât de folositori în agricultură ca la explozibili cu mare capacitate de distrugere.
În realitate, azotatul de amoniu chiar este un precursor important în fabricarea anumitor explozibili, iar uzinele de profil au rol cheie, când producția se mută, de la bunuri de consum către mărfuri militare, arme sau muniții, cum se întâmplă în economia de război.
La fel de importantă ca securitatea militară este și securitatea alimentară. Fără fertilizanți, agricultorii din blocul comunitar nu pot pune pe masa cetățenilor europeni destulă mâncare și depindem de importuri, așa că închiderea fabricilor de îngrășăminte ne-a adus o dublă vulnerabilitate.
Importul actual de produse agricole și de îngrășăminte fac țările noastre dependente de lanțurile globale de aprovizionare, în special de Federația Rusă. Miliardele de euro plătite pentru alimente și fertilizanți importate din Rusia sau Belarusdin import alimentează războiul din Ucraina.
În România, am văzut cum se închid fabricile de îngrășăminte, una câte una. Nu au primit ajutor, nu au fost protejate prin taxe vamale, dimpotrivă, au fost lovite de politicile de mediu ”fabricate” de dealerii verzi de la Bruxelles. Industria europeană a îngrășămintelor a fost ”sabotată” de importurile la prețuri artificial scăzute, care au distorsionat piața și au subminat concurența loială.
Abia în al 12-lea ceas a intervenit Comisia, propunând o taxă corectă pentru îngrășămintele importate. Mai bine mai târziu, decât niciodată.
Am votat, ca europarlamentar, pentru măsuri care să reducă importurile în Uniune ale bunurilor vizate, indiferent dacă acestea provin din Rusia sau Belarus, ori sunt exportate indirect de către acestea. Avem în România capacități de producție, care trebuie exploatate, cum este Combinatul din Târgu Mureș, avem nevoie de locuri de muncă, de dezvoltare industrială. Nu e nevoie să importăm, ci să dezvoltăm!
Taxarea corectă nu înseamnă creșteri de prețuri. Votul din Parlamentul European atribuie, de asemenea, Comisiei sarcina de a monitoriza creșterile de preț și orice posibil prejudiciu adus pieței interne sau sectorului agricol al UE, precum și de a lua măsuri pentru a atenua impactul.