Imigrația a fost văzută de unii lideri popularo-populiști drept o soluție pentru Uniunea Europeană, nu drept o problemă. Îmbătrânirea populației, deficitele fondurilor de pensii și asigurări de sănătate, lipsa forței de muncă erau rezolvate de Angela Merkel cu ajutorul ”gastarbeiter”-ilor, a muncitorilor-oaspeți, chemați din Orient.
Din păcate, calculele s-au dovedit greșite: oaspeții invitați de politicieni gen Merkel au sosit, dar partea cu arbeit-ul pare că s-a pierdut pe drum. Ca urmare, în loc să contribuie la sistemele sociale din țările de destinație, o mare parte a imigrației le încarcă. Statul bunăstării funcționează ca un electro-magnet pentru cetățenii din afara Europei, dar magnetul consumă energie și, cum vedem cu toții, energia e tot mai scumpă și ne arde la buzunare.
Aceeași politică păguboasă e aplicată și de ”guvernul” socio-populist de la Bruxelles, care investește mai mult în imigranți decât o face pentru a ajuta cetățenii statelor membre.
Fondul pentru Azil, Migrație și Integrare (FAMI) oferă autorităților publice și ong-urilor peste 9,8 miliarde euro în actualul exercițiu financiar. UE se laudă cu asta. Nu am reușit să găsesc cifre privind investiția în educația și integrarea cetățenilor europeni aparținând celei mai numeroase minorități etnice din Uniunea Europeană (aprox. 12 milioane de persoane, din care în România trăiesc peste 1 milion). Iar practica îngropării sub hârțogăria specific bruxeleză a subiectelor delicate, sub perdeaua de fum a euro-jargonului înțeles doar de funcționărimea Comisiei, arată că, într-adevăr, UE nu are ce să comunice la acest capitol.
Comunitatea romă se confruntă cu provocări serioase: discriminare, marginalizare, condiții de viață precare, șomaj și acces limitat la servicii de sănătate. În timp ce Uniunea Europeană oferă sprijin refugiaților și altor grupuri defavorizate, investițiile în educația și integrarea romilor rămân insuficiente.
Ca europarlamentar, consider că trebuie, de urgență, alocate resurse, cu destinație precisă, atât financiare, cât și umane, pentru a sprijini integrarea socială și profesională a acestei comunități defavorizate. Educația este cheia schimbării, programele educaționale specifice trebuie adaptate stilului de viață și tradițiilor romilor, iar investițiile în educația romilor ar contribui nu doar la îmbunătățirea condițiilor lor de viață, dar și la prosperitatea întregii societăți. Viața tuturor ar fi mai bună dacă am investi mai mult în educația și integrarea acestei comunități.