Bulina roșie, ziar supus sancțiunilor prezidențiale, titra Ion Cristoiu, după ce Ion Iliescu a interzis accesul redactorilor EvZ la Cotroceni. Retragerea acreditării unor jurnaliști era o deprindere din vremurile comuniste, de care elita politică de la București nu se dezbărase, încă, în 1994. Politicienii neo-marxiști de la Bruxelles, în frunte cu un reprezentant USR, se mândresc că au retras legitimațiile de acces în Parlamentul European pentru 14 angajați de top ai Amazon. Pretextul a fost găsit la Comitetul pentru ocuparea forței de muncă, unde urmau să aibă loc audieri ale reprezentanților companiei. Amazon a trimis cei doi vicepreședinți care se ocupă de problema în cauză, care au expertiză pe subiect: condițiile de muncă ale angajaților. Nu suficient pentru orgoliul neo-marxiștilor, care doreau să vină prim-vicepreședintele companiei, chiar dacă omul nu are în competență directă acest domeniu.
Sau, poate macroniștii folosesc acest blocaj pentru a șicana compania Amazon, fiindcă este una americană. Un joc meschin, cu mize mici. Suveranitatea digitală, suveranitatea asupra bazelor de date, motoarele europene de căutare, centrele AI performante, la asta trebuie să ajungă blocul comunitar, și nu o va face șicanând câțiva funcționari ai unei companii care angajează în Europa peste 150.000 de oameni.
Dacă erau cu adevărat interesați de condițiile de muncă ale salariaților, atunci neo-marxiștii trebuiau să urgenteze audierile, nu să le împingă spre ianuarie, să se joace de v-ați ascunselea cu reprezentanții Amazon. Ca scenariu, pot lua în calcul că tocmai acest exces de zel, care de fapt blochează procesul, ar face jocul unei companii audiate, nu al angajaților pe care, chipurile, îi apără.
De altfel, verzii, macroniștii și socialiștii găsesc mereu teme ideologice pentru a sabota industriile europene. Săptămâna trecută, parlamentari din aceste grupuri au certat Comisia, fiindcă aceasta și-a făcut datoria de a proteja companiile europene de barierele comerciale ridicate de Turcia și Mexic. Atacul neo-marxiștilor, de fapt, vizează cea mai mare fabrică de țigarete fără fum, care produce în România, exportând în toate țările lumii. Lupta cu fumatul e nobilă, s-o facă distinșii ecologiști cum or ști, dar nu lăsând fără loc de muncă mii de români, nu afectând economia unei țări greu încercate, cum este țara noastră.
Sunt programe de educație, să le activeze, să interzică-asta știu cel mai bine-dar atâta vreme cât producția de țigarete nu e scoasă în afara legii, Comisia trebuie să asigure companiilor europene condiții de competiție corectă cu firmele din alte state, să le protejeze interesele, care sunt și ale cetățenilor europeni.