Sistemele de sănătate din țările europene fac față cu greu și în prezent multitudinii de probleme cu care se confruntă. Pe măsură ce se accentuează deficitul de medici și de asistenți medicali sisteme medicale din UE vor deveni incapabile să mai funcționeze.
Ca europarlamentar, consider că PE trebuie să aibă un plan pentru criza forței de muncă din Sănătate. Dacă nu acționăm rapid, identificând cauzele care fac neatractivă această nobilă profesie pentru tineri, nu vom mai avea la cine să apelăm în cazul unor probleme de sănătate. Bolile infecțioase, amenințarea bioteroristă, războaiele, accidentele tehnologice sau catastrofele naturale ar trebui să ne găsească pregătiți, cu un sistem sanitar funcțional și performant. Îmbătrânirea populației Europei a crescut în mod semnificativ cererea de servicii de asistență medicală, punând în tensiune un sistem deja supraîncărcat.
Turismul medical nu îl consider o soluție: majoritatea cetățenilor nu pot să achite prețul tratamentului privat oferit în clinici din străinătate. Și nici sistemele publice din țările membre nu ar trebuie să încurajeze ”externalizarea” serviciilor medicale în țări cu costuri mai mici, chipurile pentru a gestiona mai eficient resursele. În primul rând, turismul medical face să sufere pacientul. Într-un moment critic al existenței, când ai avea nevoie de tot sprijinul emoțional al apropiaților, se gândesc administratorii fondurilor de asigurări de sănătate ce înseamnă să fii nevoit să pleci departe de casă și familie, pentru o intervenție medicală? Nici nu mai vorbim de tratamentul afecțiunilor cronice, imposibil prin turism medical pentru că ar necesita deplasări periodice la mare distanță.
Pe de altă parte, turismul medical vulnerabilizează sistemele naționale de sănătate. Am văzut ce înseamnă să depinzi de lanțurile de aprovizionare, în cazul medicamentelor importate din țările terțe, ce înseamnă să nu mai ai infrastructura și personalul calificat necesare. Am văzut cât durează să reiei producția în sectoarele cheie din industrie. Gândiți-vă că un medic specialist se formează în 11-12 ani, că este nevoie de minimum cinci ani pentru a pregăti o asistentă medicală. Dacă nu acționăm acum, dacă nu modificăm condițiile de angajare și de muncă în sectorul sănătății astfel încât să creștem resursa umană implicată, accesul la servicii sanitare va deveni în scurt timp de neatins pentru marea majoritate a cetățenilor.
În această săptămână, am fost desemnată raportor din partea grupului politic ECR pe dosarul privind situația forței de muncă din Sănătate. Vă asigur că m-am implicat în acest demers puternic motivată să îl duc la bun sfârșit cât se poate de repede, pornind de la principiul că sănătatea este un drept fundamental al omului, care nu trebuie să fie afectat din cauze economice, sau din considerente politice, că accesul echitabil la servicii de sănătate trebuie să fie un obiectiv al Uniunii și al statelor membre, că sănătatea publică este esențială pentru siguranța națiunilor și a blocului comunitar.
În acest sens, avem nevoie de o mai bună înțelegere a contextului socio-economic, politic, juridic și cultural în care se desfășoară actul medical, pentru a putea propune măsuri ca să facem față provocărilor privind forța de muncă în Sănătate. E nevoie să concepem și să implementăm rapid un mecanism care să permită, pe termen lung, asigurarea accesului egal la îngrijire medicală în toate țările UE.
Din datele oferite de Organizația Mondială a Sănătății se estimează că Europa va avea un deficit de 600.000 de medici, 2,3 milioane de asistenți medicali și 1,1 milioane asistenți sociali până în anul 2030.
Ce țări sunt mai expuse riscului de deficit, ce regiuni sunt lipsite de medici în interiorul statelor naționale, ce specialități medicale rămân neacoperite, de ce sunt evitate de tinerii rezidenți unele specialități medicale și unele zone geografice?
Încearcă unele țări mai bogate ale Uniunii să profite de decalajul de dezvoltare și să absoarbă medici și cadre medicale din Estul UE, lăsând cetățenii acestor state fără asistență medicală? Care va fi impactul social generat de o astfel de criză?
Este o soluție ”importul” de forță de muncă din țări terțe și care sunt riscurile asociate acestei politici?
Nivelul salarizării, suprasolicitarea, burn-out-ul, modul în care societatea își tratează medicii, criminalizarea erorilor medicale, procesele de malpraxis să fie cauza crizei de medic? Sau o planificare inadecvată a forței de muncă de-a lungul deceniilor a slăbit sistemele medicale, puternic lovite de două crize succesive: cea financiară, din 2008, și cea pandemică, din 2020?
Nu cumva reducerea fondurilor alocate sănătății, în vreme ce cresc cheltuielile de război, va afecta și mai mult procesul de formare a specialiștilor din domeniu, va face dificilă recrutarea de forță de muncă și va înrăutăți condițiile de muncă? Iar astfel va crește și mai mult uzura celor care lucrează deja în sistem, se va reduce și mai mult atractivitatea acestor poziții pentru tinerii care încep o carieră…
Ca europarlamentar consider că PE trebuie să acționeze pentru rezolvarea crizei, pe trei direcții principale: gestionarea adecvată a personalului și a volumului de muncă, condiții de muncă mai bune și investiții în educație și formare.
Ca femeie și ca mamă, care vrea să știe că va găsi un medic în cabinet și atunci când merge cu copilul la doctor sau atunci când părinții ei au o problemă de sănătate, vă asigur că acest raport va fi finalizat cât se poate de repede, iar noi, europarlamentarii ECR vom vota astfel încât să fie respectată egalitatea de acces la servicii de sănătate pentru toți cetățenii europeni.