Am interpelat Comisia Europeană în octombrie 2025 pe marginea publicării întârziate a indicilor de referință pentru mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) de teamă că întreprinderile europene care importă ciment, oțel, aluminiu, hidrogen și electricitate nu vor putea să-și ajusteze la timp prețurile de import și deci sunt supuse riscului de a-și pierde competitivitatea din cauza birocrației excesive derivate din “revoluția verde“. Cu atât mai mult cu cât se încheie faza de tranziție a acestui mecanism intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023, iar de un an companiile sunt obligate să aplice noul regulament, fără estimări.
Executivul european nu numai că îmi confirmă temerile, dar și recunoaște că face același lucru pe care l-a făcut între 2021 și 2025: va publica indicii de referință ETS și CBAM la începutul anului 2026, în condițiile în care Regulamentul UE privind mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră se va aplica pe deplin exact de la 1 ianuarie 2026.
Mai mult, Comisia Europeană recunoaște că “nu a efectuat o evaluare a impactului în ceea ce privește riscurile potențiale” legate de publicarea întârziată a indicilor respectivi. Traducere: nu pierde vremea cu studii de impact, dar va trimite „orientări suplimentare prin intermediul unor indici de referință provizorii”. Adică o bătaie de joc la adresa întreprinderilor europene care sunt obligate, astfel, să navigheze din nou în incertitudine până se hotărăște Comisia să publice indicii finali.
Nu în ultimul rând, am trimis interpelarea scrisă în octombrie, iar cu trei săptămâni înainte de permanentizarea regulamentului, Comisia îmi răspunde senină că „pregătește actele de punere în aplicare pentru perioada de după încetarea tranziției” și că „depune eforturi pentru a se asigura că actele respective sunt adoptate cât mai curând posibil”.
Anticipând acest tip de răspuns evaziv, am cerut Comisiei să ia în considerare amânarea utilizării noului regulament CBAM cu 12-24 de luni, tocmai pentru a ajuta companiile europene să se poată adapta noului tip de calcul al costurilor, din moment ce, iată, executivul european nu se grăbește. La această întrebare nu am primit răspuns punctual, de unde deduc unul negativ, derivat din aceeași nepăsare pe care am sesizat-o în fiecare dintre răspunsurile pe care le-am primit de la executivul Ursulei von der Leyen la întrebările mele anterioare, care trăgeau semnale de alarmă serioase legate de chestiuni esențiale pentru economia europeană.
Context
Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) este un instrument prin care se impune un preț carbonului emis pentru producerea de bunuri cu un consum intens de CO2 și care intră pe teritoriul UE. Unul dintre scopurile declarate este „încurajarea producției industriale mai curate în țările din afara UE”. Introducerea treptată a CBAM este aliniată cu eliminarea treptată a alocării de cote gratuite în cadrul Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) pentru a sprijini decarbonizarea industriei UE.
Acest nou sistem este reglementat prin Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023, privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră.
În mandatul trecut 2019-2024, dominat de ideologia verde, deseori absurdă și aproape imposibil de pus în practică, UE s-a temut că politicile climatice mai puțin stricte care prevalează în multe țări terțe duce la riscul unei așa-numite „relocații de carbon”. Adică, întreprinderile cu sediul în UE mută producția cu consum intens de carbon în țări mai puțin rigide din perspectiva verde sau produsele UE sunt înlocuite cu importuri cu un consum mai mare de carbon. CBAM se asigură, de fapt. că prețul carbonului din importuri este echivalent cu prețul carbonului din producția internă și că astfel „nu se subminează obiectivele UE în materie de climă”.
Mecanismul vizează importurile de produse considerate poluante – ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, produse pe bază de polimeri, hidrogen sau amoniac. Mecanismul care funcționează prin achiziționarea de certificate de către importatori a intrat în vigoare la 1 octombrie 2023, în fază de tranziție care să permită o trecere atentă, previzibilă și proporțională pentru întreprinderile din UE și din afara UE, precum și pentru autoritățile publice. Până la sfârșitul lui 2024 existau trei modalități de raportare, două dintre ele mai laxe, însă în 2025 companiile europene au fost obligate să raporteze conform noii metode UE, fără să mai fie permise estimări decât în cazuri stricte.
Mecanismul permanent intră în vigoare la 1 ianuarie 2026, iar importatorii vor trebui să declare în fiecare an cantitatea de mărfuri adusă în UE în anul precedent și emisiile încorporate. Ei vor preda apoi numărul corespunzător de certificate CBAM. Prețul certificatelor va fi calculat în funcție de prețul mediu săptămânal de licitație al certificatelor EU ETS exprimat în EUR/tonă de CO2 emis. Eliminarea treptată a alocărilor gratuite în cadrul EU ETS va avea loc în paralel cu introducerea treptată a CBAM în perioada 2026-2034.