Dintr-un șir de răspunsuri schițate în grabă sau în bătaie de joc, Comisia Europeană a reușit să bată toate recordurile cu cel referitor la cota uriașă de stocare a CO2 impusă României. Să ignorăm faptul că am trimis scrisoarea în octombrie anul trecut și am primit acest răspuns rușinos acum, după trei luni. Este absolut jignitor și inadmisibil pentru o instituție de calibrul Comisiei Europene să ne răspundă într-un limbaj de lemn, făcând filosofia necesității stocării dioxidului de carbon și nici măcar să nu pomenească numele României. Face în schimb referire generală la regiunea de sud-est a UE despre care afirmă, fără să ofere date clare, că *cererea de stocare a CO2 depășește cu mult chiar capacitatea proiectelor planificate în prezent*.
Adresa noastră era cât se poate de clară: ceream să ni se explice de ce țării noastre i-a fost atribuită o cotă ce depășește 20 % din obligația totală de stocare a UE, deși a contribuit cu doar aproximativ 3 % din totalul emisiilor de CO₂ în perioada 2020-2023, ceea ce contrazice clar afirmația ambiguă a Comisie din scrisoarea de răspuns.
Este un comportament discriminatoriu pe care nu îl înțeleg și nu-l voi accepta. Ne obligă Comisia să participăm la piața unică europeană, să punem gazul din Marea Neagră la comun, iar apoi ne pune în cârcă retenția dioxidului de carbon din UE. Fără să aibă măcar decența să ofere o explicație logică de bun simț. Scriam și în octombrie, reiterez acum: din păcate, reacția statului român este anemică și arată incapacitatea Bucureștiului de a-și proteja propriile interese. Încă un exemplu, dacă mai era nevoie, că deciziile de la Bruxelles pleacă în plic spre România, iar ordinele sunt puse în practică fără nicio clipire.
Mai avem o speranță dinspre Curtea Europeană de Justiție pentru că Romgaz a dat în judecată Comisia Europeană și cere anularea regulamentului european (UE) 2024/1735 și a actelor sale de punere în aplicare. Să nu uităm că țara noastră este unul dintre cei mai vechi producători de hidrocarburi de pe continent și se pregătește să devină din 2027 cel mai mare producător de gaz natural din Europa, cu o producție anuală de peste 8 miliarde de metri cubi. Însă această cotă uriașă se ridică la 10,25 milioane de tone de dioxid de carbon care ar trebui stocat pe an, reprezentând peste 20% din obiectivul total al Uniunii. Romgaz și-a justificat decizia de a intenta o acțiune directă împotriva Comisiei Europene având în vedere faptul că actele legislative contestate în instanță introduc o disproporție semnificativă și un comportament neconcurențial pe piața petrolului și gazelor, în dezavantajul producătorilor din UE. Nu în ultimul rând, obligația de contribuție stabilită pentru Romgaz și alți producători de petrol și gaze înseamnă investiții semnificative, fără condiții de fezabilitate economică sau alte garanții adecvate. Cu alte cuvinte, Comisia se prevalează de acest regulament, apoi, când vine vorba de garanții, își bagă capul în nisip precum struțul, așteptând ca banii pentru investiții să pice din cer, iar companiile europene să rămână competitive pe piață.