Într-o Europă care se mândrește cu valorile sale sociale, realitatea din teren arată o altă față a Uniunii. Peste 21% dintre cetățenii europeni sunt expuși riscului de sărăcie, ceea ce înseamnă că unul din cinci europeni trăiește la limita subzistenței. Cifrele sunt și mai alarmante în România, unde unul din trei cetățeni este afectat de sărăcie, nivelul cel mai ridicat din întreaga Uniune Europeană.

Deși există instrumente financiare dedicate combaterii sărăciei, precum Fondul Social European Plus, care alocă peste 5,5 miliarde de euro pentru măsuri de sprijin, rezultatele sunt departe de a fi satisfăcătoare. Din 2015 până în 2023, rata sărăciei în UE a scăzut cu doar 2,6 puncte procentuale, o evoluție mult prea lentă pentru a produce un impact real asupra vieții oamenilor.

În acest context, se pune întrebarea: de ce Uniunea Europeană alocă anual peste 1,65 miliarde de euro pentru ajutor umanitar și protecție civilă în afara UE, în timp ce sprijinul financiar pentru propriii cetățeni săraci este mai redus? De ce se prioritizează sume uriașe pentru Pactul Verde sau pentru alte state, în timp ce milioane de europeni trăiesc în lipsuri?

Este timpul ca Uniunea Europeană să își regândească prioritățile și să pună în centrul politicilor sale cetățeanul european. Fără o strategie mai ambițioasă și fără o distribuire mai echitabilă a resurselor, conceptul de „Europa socială” va rămâne doar un ideal frumos pe hârtie, dar lipsit de substanță în viața de zi cu zi a oamenilor.